Vasile Copilu-Cheatră

Vasile Copilu-Cheatră

Vasile Copilu-Cheatră (pseudonimul lui Vasile Copilu; n. 5 aprilie 1912, Vulcan, România – d. 7 decembrie 1997, Brașov, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român.


Este fiul Iulianei (născută Todor) și al lui Ioan Copilu, miner și agricultor.


A făcut cinci clase elementare în Iara, jud. Cluj (1919-1924), patru gimnaziale la Liceul de Băieți din Turda (1925-1929), urmate de alte trei la Școala Normală de Învățători din Cluj (1929-1932), ajungând în cele din urmă învățător în Albac (1934-1938). În 1937 își trece - în urma unor examene de diferență - bacalaureatul la Liceul „Gheorghe Barițiu" din Cluj.


Între 1939-1946 urmează Școala Normală Superioară de pe lângă Universitatea din Cluj după care Academia Pedagogică (1940-1942) și Facultatea de Litere și Filosofie din București (1944-1946). La 14 octombrie 1947 i se naște singurul copil, Sabina Copilu. Din 1948 și până în 1953 este subinspector și inspector școlar la Cluj unde deține funcții didactice și administrative.


Debutează în 1926 - cu proză - la revista „Patria“ condusă de Ion Agârbiceanu care i-a dat supranumele „Cheatră“. Editorial a debutat în anul 1933 cu romanul „Neamul nevoii“, Editura Anca din Cluj. A contribuit la întemeierea revistelor „Lanuri" (Mediaș, 1933-1939), alături de George Popa și Mihai Axinte, „Crai nou" (Cluj, 1937) și „Detunata" pe care o și conduce (Alba Iulia, 1943-1944), alături de Ioan Popa-Zlatna și I.V. Munteanu. S-a afirmat în poezie încă în anii interbelici, ca făcând parte din generația tânără a poeților, alături de Mihai Beniuc, Aron Cotruș, Ion Th. Ilea, Emil Giurgiuca, George Boldea. Colaborează la „Arieșul" (Turda), „Patria", „Darul vremii", „Herald", „Fruncea", „Gând românesc" „Universul literar", „Curentul literar", „Blajul", „Familia", „Luceafărul", „Revista Fundațiilor Regale" și „Symposion", iar după război, la „Orizont", „Tribuna", „Steaua", „Astra", „Vatra", „Familia" și „România literară". La 22 mai 1950 poetul este arestat de către securitatea comunistă, pe motive politice, fiind încarcerat timp de aproape trei ani în „lagărul morții“ de la Capul Midia. Acolo va scrie „Balada popândăului“, pusă pe muzică de către compozitorul Dizmacec pe care îl cântă deținuții. Alături de el se aflau încarcerați prințul Sturza, generalul Leonard Mociulschi, Corneliu Coposu etc. După eliberarea din lagăr i se interzice pentru multă vreme publicarea și rămâne în domiciliu forțat la Brașov fiind în permanență suspectat și supravegheat de către securitate. Totuși activează sub control sever în învățământ și în cadrul teatrului și al filarmonicii locale. I se permite să publice doar culegeri de folclor, astfel publicând fără înregistrări de carte, "Cântece noi despre Avram Iancu“ (1968), „Cântece pentru Avram Iancu“ (1972), „Iancule, ce mândru ești“ (1972). La Brașov, în ciuda vechilor sale convingeri politice, încearcă o reintegrare în literatura vremii. Vasile Copilu-Cheatră își reia activitatea în formele inițiale, de întâlniri cu publicul, permise în mod organizat, ceea ce însemna și controlat, pentru a nu aduce prin poezia sa jigniri ori vreo atingere regimului. Așa se explică prezența sa la șezători literare, întâlniri cu scriitorii, simpozioane, conferințe și chiar promovarea lui, într-o funcție mai mult administrativă, de secretar al Asociației Scriitorilor din Brașov. În anul 1981, cu scop de propagandă politică din partea regimului, i se permite să meargă pe urmele mentorului și prietenului său Aron Cotruș, pentru adunarea unor manuscrise și corespondențe ale acestuia - împreună cu Christian W. Schenk – în Spania, Portugalia și Franța. În Spania îl reîntâlnește pe Salvador Dali. În urma acestor materiale a apărut „Resurecția unui poet: Aron Cotruș”, București, 1981 semnată de Ion Dodu Bălan. Drept mulțumire, în același an, Ion Dodu Bălan îi prefațează și publică antologia de autor „Cântecul moților“.


“...După Mihai Beniuc, cel mai reprezentativ debut, este, incontestabil, cel al poetului Vasile Copilu Cheatră. Cartea moțului rămîne o carte de referință. În cele treizeci şi ceva de poeme trăim nu numai drama unui colț de țară, cu oamenii ei, coborâți parcă de pe un iconostas, ci şi drama unui poet care le-a închinat talentul. Drama lui şi drama noastră, care prin pana poetului ni se transmite ca un narcotic de sub influenţa căruia nu te mai poți sustrage. Există în această poezie pe lîngă o virtuozitate componistică a melodiei versului o transplantare izbutită a unei filozofii ce ține de ființa neamului care conferă versului adincime, iar tematicii trăi nicie..."


ION BREAZU: Transilvania, nr. 7-8, 1937.


...Copilu Cheatră este un poet din familia spirituală a lui Goga şi Cotruş, înrădăcinat adînc în solul trecutului său, uneori cu duritatea motului, căruia i-a dedicat prima sa carte, care a imprimat versurilor sale un puternic colorit folcloric.


Poezia lui protestatară, este, deci, pe bună dreptate socotită memorandistă. El revine astăzi cu această Cantată, în douăzeci de cînturi. compusă pe un singur instrument, pe cel al cuvîntului, pe care n-o putea dedica decît marelui vrăjitor al verbului şi versului românesc. Cantata se desfăşoară ca un imn lent, fără gravități, solemnă, curgind molcom ca o apă sigură de matca ei largă, aşa cum este şi poezia Luceafărului. Poetul nu cultivă decît arare ori orația şi tocmai prin această discreție, se înalță deasupra laudelor obişnuite dăruite poeziei eminesciene.


Eminescu reapare astfel în poemul lui Copilu Cheatră, aşa cum şi-l doreşte autorul, intr-adevăr un Voevod peste cuvinte, in chipul căruia sclipirile de spadă sint inlocuite cu nestematele cele mai alese ale literaturii naţionale!


AL. DIMA: Astra, nr. 2, 1980.


 


„A fost un poet deosebit al moților, urmaș a lui Avram Iancu, prieten cu întreaga lui generație din țară și străinătate. Cu Aron Cotruș, Tudor Arghezi, Ștefan Baciu, Ion Caraion, Emil Cioran, Mircea Eliade, Salvador Dali, Eugen Ionescu, George Enescu, Alexandru Dima și, și, și.


N-a avut pretenții de poet internațional; și-a iubit locul de baștină, Iara, Apusenii, viața oropsită a moților, a fugit de opresiune, a fost arestat, a luptat împotriva Dictatului de la Viena și a susținut tratatul de la Trianon. A scris în limba și stilul moților! A conservat o limbă, un dialect pe cale de a se pierde. Iată marele merit a lui Vasile Copilu Cheatră! Cotruș a continuat poezia lui Șt. O. Iosif, Cheatră a lui Cotruș iar pe mine a încercat să mă formeze ca continuator al său. Târziu și-a dar seama că sunt din alt aluat poetic și totuși m-a mentorat chiar dacă am luat o altă direcție și totuși influențele sale, ca și a lui Arghezi, se simt vag și astăzi în poeziile mele.”


Christian W. Schenk

- wikipedia -

Distribuie acest autor: