Blacks - creaţii proprii

Îmi plouă în suflet cu scaune goale,
Iar pâinea e lavă curgând ca un iad
Și aburi duc lacrimi de dor și de jale
spre cerul ce curge în timpul nomad.

Ca nimeni altul mi te am în minte
Și-mi ești povestea spusă de părinți
în acel timp când adormeam cuminte
să mă-ntâlnesc în vise doar cu sfinți.

De aș desface orice adiere
ce își așterne vraja peste zi,
Te-aș regăsi, acolo, în tăcere,
visând suav la ceea ce vom fi.

De aș putea să regăsesc o scară
în podul fericirii să m-ascund
de grelele secunde ce-ncercară
în zloata deznădejdii să m-afund,

De ce nu te-am sunat de dimineață
să îți ofer cuvinte din simțiri?
Am fost plecat pe-a viselor speranță
să îți culeg șirag de fericiri.

De aș putea să regăsesc o scară
în podul fericirii să m-ascund
de grelele secunde ce-ncercară
în zloata deznădejdii să m-afund,

Sunt doar un val de întrebări tăcute
Ce s-au desprins dintr-un secret destin
și-aduc din larg tăceri necunoscute
ce au plutit pe-un rol briliantin.

Plecat-am , dragă, de cu zori
fără să-ți dau de știre,
Pe un covor țesut din flori
zbura-voi prin gândire.

Măreață clipă, și...Măreață Faptă
v-ați aciuat în gândul meu curat
că aș putea să mă desprind de șoaptă
și să vă chem pe-un front însângerat.

Votul

Ne-nvăluie ape sărace în carte,
cu gânduri gonace aduse din larg,