Autor:blacks
Adăugat de: blacks
luni, 04 august 2025
Mi-e dor, nespus, c-așa a fost să fie să te iubesc cu un amor proscris, Iar sufletul să-mi fie-o colivie în care te păstrez cu propriul vis. Mi-e dor, ca ieri, în ziua ce-o sa vină, de acel drum pe care am pășit. La primul pas mi-ai devenit letrină și-n cartea vieții, focuri ai moșit. La tâmpla lor s-au luminat speranțe s-au proiectat imagini din destin Un film lipsit de marca unor ștanțe mi-a fost speranței patul clandestin. Mi-e dor de clipa depărtării tale când am simțit cum cad pe povârniș, când între noi s-au ridicat cvartale tu spre etern, iar eu spre un abis. Dar bucuros am fost de-acea simțire căci am văzut cum aripile-ți cresc, Știam că ai plecat spre fericire și-am înțeles ce-nseamnă să iubesc. Mi-e dor acum de depărtarea vie Căldura celui vis o înțeleg Dar mă întreabă, seara, pe chindie: Ce ar fi fost dacă-am fi fost Întreg?
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
De-a lungul vietii, omul se hraneste circa 4 ani si doarme in medie 25 de ani
Virtutea este perfecţiunea stării umane, iar nu absenţa defectelor. Ant
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: blacks
Detalii poezie:
Distribuie pe: