Poezii despre Dragoste:

POEM DE DRAGOSTE FEROVIARĂ
fugit irrefrenabile tempus
precum un accelerat fără gări
terasamentul e ud

Dacă viața ar fi o poveste,
atunci aș vrea să fiu pasăre
sau mireasmă de floare
sau rază de soare -

Când sunt cu tine, soarele
uită să mai apună
și îndulcește, cu pescărușii,
crepusculul mării.

A fost o vreme când toamna
îmi dăruia fructe dulci
și zile senine, iar eu
rătăceam pe drumuri de dor.

Locuiesc într-un sat de câmpie
unde stelele leagănă visele
copiilor, unde vântul e-un lup
ce urlă prin hornuri și unde

Eu cred că dragostea
nu-i decât o fărâmă de zahăr
în cafeaua destinului;
și cred ca lacrima

Nu jinduiesc mângâierile cerului
și nici sărutul ploii de vară.
Sunt un ciob printre alte cioburi
pe o plajă fierbinte

Aș vrea să am acea ignoranță
a ierbii în fața timpului
încât să pot cânta
în singurătate.

Nu mă împac cu depărtarea;
mi se pare la fel de înșelătoare
ca o apă adâncă.
Tânjesc mai degrabă după rana

Cel mai mult mă tem
de singurătate
când sunt îndrăgostit;
atunci îi caut o scuză fricii