Poezii despre Dragoste:

Aş putea spune că nu mai sunt liber
de când te-am cunoscut, dulce iubire?
Desigur, însă nu e mulţumire
mai mare ca atunci când sunt cu tine.

Tu eşti un vânt uşor de primăvară
şi eşti asemeni brizei răcoroase
ce-mi dăruie, pe valuri de mătase,
o dragoste de vis, fără de seară.

Te crezi neînțeles
Și stai cu inima strânsă
Într-un loc în care
Nimeni nu bate la ușă

Nu aşteptarea astăzi mă-nfioară
ca un călău cu inimă de piatră,
ci lipsa ta; şi-ntunecata-mi vatră
rămâne stinsă, rece şi amară...

Să fii în mine, cum în mănăstire
presimți un zeu, aşa visez mereu;
şi voi fi fericit fiindcă iubire
e tot ce îmi doresc, sufletul meu!

Eu înţeleg doar dacă mă priveşti,
fără o vorbă, fără alte semne:
numai uşorul tremurat de gene
sau zâmbetul ce leagănă poveşti!

Aş putea spune că îmi eşti stăpână
de nu te-aş confunda mereu cu mine;
că pielea ta şi astăzi mai îngână,
pe buzele-mi un cântec de iubire.

Numai când eşti cu mine aş putea
să fac dintr-un amurg - o auroră;
o clipă-mi pare fiecare oră -
și-un fulg e, parcă, piatra cea mai grea.

Când uit de cerul ochilor senini
nu mă mai recunosc şi-mi pare rău;
dar inima mea bate-n pieptul tău
şi nu mă pot preface-ntr-un străin.

Nu mă pot înfrâna să nu te sorb
ca pe-o mireasmă, ca pe o lumină;
și chiar de-ar trebui să trec prin foc,
tot aş urma cărarea către tine!