Poezii despre Dragoste:

Mai am în mine un pic de copilărie,
închisă ca într-un coșciug…
Odată tindeam să zbor,
puteam să mă înalț, eram cunoscut,

Ești pacea gȃndului împovărat
și mângâierea sufletului trist,
seninul tău pe chipul delicat,
aprinde bucuria că exist!

Vreau să știi că te-am iubit nespus,
Chiar dacă nu ți-am spus.
Că nopți întregi adesea am mai plâns.
Că mii de gânduri tu mi-ai invadat,

Singur cu Luna

Ȋși cerne noaptea clipele ȋn tihnǎ
Și pe tǎcute mǎ-nconjoarǎ,

Dop de întuneric

la

Dacă-ți rămân amintire, povestește-mă frumos,
Uită-te la mine, și spune-mi că nu mă uiți,
Gândește-te la mine, drag suflet prețios,
Din păcate ai decis să nu mai lupți.

Când te găsesc în lumi închipuite,
Să-și poarte visul cursul lui firesc,
În inimă coboară, să palpite,
Un dor înalt, cu iz nepământesc.

Deschid gura și dragostea îmi umflă pieptul

O să pleznesc ca un balon de săpun Mândrie

S-a-ntâmplat așa cum se întâmplă,
Nu găsesc pe nimeni vinovat,
N-am vrut să aleg o cale simplă,
Nici un drum greoi și complicat.

Destin si soarta!

Cum aș putea să te uit, pe tine,
Când inima mi-e plină de iubire,