Poezii despre Dragoste:

Într-o zi înțelegi că viața
nu înseamnă doar așteptări;
atunci realizezi că timpul trece
și nu reușești să te bucuri din plin

Nu căutăm calea cea bună
în vrăji sau în numere magice.
Nici cuvintele nu pot aduce
mai multă lumină; și nici măcar

Trăim, nu din certitudini,
ci din presimțiri, din descifrarea
unor gesturi, din înțelegerea
unor întâmplări.

Pentru a ne îndepărta de furtună
și de foamea de lup a timpului -
ne risipim pe drumurile inimii,
acolo unde întâmplările mărunte,

Mă obsedează gândul de iubire,
te văd oriunde femeie frumoasă:
şi-ntr-o speranţă şi-ntr-un nor subţire
şi-n visul de mătase şi-ntr-o rază.

Cine-i de vină că Iubirea-i doar
un fulger, o scânteie, o privire?
Și cum este izvor de fericire
când ea ne mângâie atât de rar?

Sigur că pe pământ găsesc plăcere,
nu-n cerul răcoros și-ntunecat;
și, oricât stelele m-au fermecat,
tot ochii tăi îmi sunt mai dragi ca ele.

Cu ce-aș putea opri stingerea clipei?
Cu pietre, cu săruturi, cu-amintiri?
Purtați mereu de cântecul aripei
uităm cărarea simplei fericiri.

Aş putea spune că nu mai sunt liber
de când te-am cunoscut, dulce iubire?
Desigur, însă nu e mulţumire
mai mare ca atunci când sunt cu tine.

Tu eşti un vânt uşor de primăvară
şi eşti asemeni brizei răcoroase
ce-mi dăruie, pe valuri de mătase,
o dragoste de vis, fără de seară.