Poezii despre Dragoste:


  • Poveste scurtă

    E, poate, o sortită agonie,
    Să fii departe, să te știu pierdută,
    Dar, cum și cine-ar fi putut să știe,
    Că asta se va întâmpla vreodată?


    « Florentin Cursaru »
  • Dragile mâini

    Cuminte mă-ntorc între dragile mâini,
    Să geamă prin raiul pielii mereu,
    Să lase pe malul pieptului meu
    Dulceața oftată de lanuri în pâini.


    « Manuela Munteanu »
  • Albastre-aripi de vânturi

    Atâta m-am căznit să desfrunzesc păduri,
    Gândind c-,așa, lumina va năvăli ca fluturi,
    Din miezul ei de miere, vei născoci săruturi,
    Să i le torni, încet, flămândei mele guri!


    « Manuela Munteanu »
  • Melancolica visare

    Coborând cu pași mărunți, tăcerea,
    Brațe de-ntuneric o cuprind,
    Sufletul își cere mângâierea
    De la stele care se aprind.


    « Florentin Cursaru »
  • Pentru noi, nu mai există leacuri

    Năprasnic te-oi iubi în felul meu
    Și n-am s-o fac deloc ecleziastic
    La fericire fi-vom minereu
    să ne-ndreptăm spre-un univers dinastic.


    « blacks »
  • Vină

    Cu mâna-ntinsă -m-am trezit- și-un jind
    Să strâng la pieptu-mi umbra ta din gând,
    Dar, mi-am șoptit că nu e omenesc,
    Nu ești a mea, chiar dacă te doresc.


    « Florentin Cursaru »
  • Creație

    A fǎcut Nevǎzutul,
    luminǎ,
    ceruri,
    lume,


    « Florentin Cursaru »
  • Mǎrturisire

    Când, zâmbitoare Luna ṣi stând la sfat cu mine,
    Ȋmi mângâie fereastra cu raze, ca o mamă
    Și gândurile mele ȋncep sǎ se-nsenine,
    Iau teama de pe suflet, o sting ṣi o destramǎ


    « Florentin Cursaru »
  • Povara singurătății!

    Povara singurătății!

    Am fost plecat o lungă vreme,
    De lângă ea, pribeag prin lume,


    « Cezarel »
  • Umbrǎ-n paṣii tǎi

    Luminǎ blândǎ-ṭi pune, aur
    Ṣi arde-n mine rug de viaṭǎ,
    Când zâmbetul, ca un tezaur,
    Ȋṭi lumineazǎ-ntreaga faṭǎ.


    « Florentin Cursaru »