Poezii despre Dragoste:

Te port în mine-adânc, iubirea mea,
Ești foc și liniște și tot ce-aș vrea.
În nopți mă chemi fără să spui ceva,
Cu vocea mută din inima ta

Să nu spui niciodată
unei femei
că este oglinda întunericului.
Se va ascunde în ea însăși

Nu vă grăbiți să închideți ușa
Pe care dragostea a deschis-o cândva.
O clipă de mânie trece,
Dar un regret poate rămâne o viață.

Plouă. Vrei să ascultăm ploaia?
Va fi ca într-o poveste
în care noi suntem
personajele principale.

Ne-am întâlnit ca două țărmuri vii,
Cu pași opriți la margine de sens,
Cu timpul ce se scurge în felii
Și-l simt atât de viu și de intens.

Mâinile noastre se caută
ca niște rândunele
cuprinse de frenezia
întoarcerii la cuiburi.

Vine o vreme când îți cauți
urmele copilăriei
printre țipetele împietrite
ale caselor, printre pașii

Nimic nu poate fi mai trist
decât singurătatea;
nici măcar lacrima izvorâtă
din neliniștea dorului -

Uneori îmi pare că florile
și flăcările sunt melancolice;
alteori - că se bucură.
Caut să înțeleg cât e vis

Uneori îmi închid ochii
ca să te văd mai bine -
așa cum văd flacăra zorilor
în adâncul de piatră al nopții.