Poezii despre Dragoste:

În somn, aud cum visul
îmi spune despre tine,
când îmi aduce vântul
livezile în floare.

Dorul meu e o apă vuind
Ce străbate ținuturi pustii,
Între vaduri de nopți, provocând
Umbre reci, rătăcite stafii,

Timpul se preface-n fiara nevǎzutǎ,
Care lasǎ-n urmǎ numai clipe moarte,
Ȋși ȋntinde gheara sigurǎ și mutǎ
Și-n vȃrtejul nopții, visele-mi ȋmparte.

Ai crescut, ești fată mare, gȃndul ce-ți era statornic,
Azi aleargă fără stare -multe vrȃnd sǎ afli- dornic
Sǎ pǎtrundǎ ȋn misterul viselor nerisipite
Și sǎ guste izvorȃrea adȃncimii din ispite.

Prin falduri diafane de perdele,
Îmi ațintesc privirea către stele
Și cotropit de pământești abise,
Trimit spre cer solia mea de vise.

Fata în rochie albă
Avea mâinile murdare de vopsea până la coate,
Atâtea culori impregnate
Pe pielea ei albă ca laptele…

Seninul nopții, uneori,
Îmi frânge vraja din priviri
Și înțesat de mândrii sori,
Mă chinuie cu amintiri,

Sărutul boabelor de rouă
...
Aș fi vrut s-o iau de la-nceput
N-ai idee ce tare m-a durut

Mi-ai fost liniște în suflet,
Mi-ai fost haos în minte.
Te-am lăsat incomplet,
Ca să-ți aduci aminte

De-ai știi!
...
Ți-am ieșit în calea vieții, Asinor,
Mistuit de amintirile cu tine,