Poezii despre Dragoste:

Îmbrățișează-mă când norii cei grei mă dor,
Când pașii mei se pierd spre înaltul cer în zbor,
Când frigul lumii mușcă în taină din obraz,
Și-n suflet plouă iarăși, mereu fără răgaz.

Se-nalță-n abur dimineața,
Și-mi curge dorul pe podea,
În mâini îmi tremură viața,
Și-n ceașcă-mi freamătă-o cafea.

Pe norii de argint ce zboară înspre tine
Mi-e lacrima în gând și dorul în suspine
Apusul îmi vorbește în suflet și în minte
În întrebări nespuse, dar și în necuvinte.

Mi-e dor de tine-n miez de noapte, când stelele-s în zbor,
Când luna varsă peste gânduri lumină și fior,
Când brațele-mi, rămase goale, te caută-n tăcere
Și glasul tău se-ntoarce-n șoapte, duioasă adiere.

Nu mă crezi?
...
Ades îți pândesc privirea
și mereu o surprind, caldă, bună, blândă,

dacă ți-aș putea da ochii mei
să te vezi prin ei —
nu aș face-o.

Lumina mea
...
Ades, râvnesc la stele din care să-ți ofer
Oricâte dintre ele, rupându-le din cer,

În ochii tăi se-aprinde lumina nemuririi,
Îmi ești etern izvor în miezul fericirii.
Cu tine viața mea devine o poveste,
Un cânt de dor curat care îmi dă de veste.

cât de aproape am fost
să ucid tăcerea,
ar fi fost crima perfectă.

mă întreb
dacă luminii
îi tremură culorile
de emoţie