Poezii despre Dragoste:

Lumina mea
...
Ades, râvnesc la stele din care să-ți ofer
Oricâte dintre ele, rupându-le din cer,

În ochii tăi se-aprinde lumina nemuririi,
Îmi ești etern izvor în miezul fericirii.
Cu tine viața mea devine o poveste,
Un cânt de dor curat care îmi dă de veste.

cât de aproape am fost
să ucid tăcerea,
ar fi fost crima perfectă.

mă întreb
dacă luminii
îi tremură culorile
de emoţie

I feel that you are far away,
An ocean of despair between,
But let me try to find the way
To make you mine, my lovely queen.

Nu vrei să crezi, dar chiar există
Un făt frumos călare pe un cal,
Care să te răpească din lumea ta tristă
Și să te învețe să te lași dusă de val.

Cu ochii într-un apus de soare,
Îți caut mâna să ți-o prind,
În cealaltă ții o floare,
Eu ți-am dăruit un crin.

Sub norii negri albăstrui,
Stăteam doar eu, o simplă fată,
Iar tu, atât de cizelat, la costum și cu cravată,
M-ai privit și mi-ai zâmbit,

Te-aș fi iubit o viață,
Cât ține lumea toata,
Să-mi fii al meu patos
Și să-ți fiu al tău eros.

De ochii tăi mă-ndrăgostesc,
Îi văd în tot ce mă-nconjoară,
Nici nu mai vreau să mai clipesc,
Să nu îi văd, simt c-o să doară.