Lumina mea
...
Ades, râvnesc la stele din care să-ți ofer
Oricâte dintre ele, rupându-le din cer,
Să-mi fie mulțumire, căci tu, lumina mea,
Cu-a ta nețărmurire, pe bolta-mi, ești o stea.
...
Căci cine poate-ntoarce a timpului dobândă,
Când toate se petrec parcă ne-ar fi osândă?
Când la picioare-n taină, timpul ți l-aș așterne,
Pe boltă scrijelindu-ți dorințele-mi eterne?
...
Astfel ca-n fiecari noi nașteri înspre lume,
Destinul ne unească din nou, cu-același nume!
Mai bine-aș arde-ndată cu tot ce-n nu mai cred,
Decât, lumina mea, să știu c-am să te pierd!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: