Trilogia HISTORIARUM - Ovidiu Oana-parau
Trilogia HISTORIARUM include în forma versificată:
Partea I - METAMORFOZELE lui Ovidius Publius Naso - este un demers personal de comemorare a 2000 de ani ai primului poet care a scris în limba şi pe tărîmul locuitorilor acestui neam.
Prin versificarea metamorfozelor şi lansarea lor în premieră în anticul Tomis -locul exilului său- la data de 19 Aprilie 2018, eu îndrăznesc o dublă reparaţie:
- includerea lui Ovid ca poet între ziditorii de limbă ai acestui neam;
- reconsiderarea unui aspect biografic controversat: "Se stie că în 18 d.H. poetul a fost înmormântat cu mare fast în apropierea oraşului, chiar lângă porţile cetăţii (ante oppidimi portam). La fel, din poemul calendaristic Fasti, partea I, versurile 223-226, rezultă că în primăvara anului 18 d.Hr. poetul era încă în viață."
Partea a II-a - APA VIE - legende geto-dace - carte dedicată centenarului Marii Uniri ca omagiu adus de mine României moderne aşezată pe rădăcini ce străbat mai mult de 5 milenii. Legendele au fost primenite de pana autorului dar ele conservă ,si peste 100 de cuvinte identificate de către specialişti ca avându-şi rădăcina în limba geto-dacă.
Partea a III-a - ATLASSPIRITUS - antologhează câteva dintre legendele lumii, unele cunoscute cititorilor europeni, altele, mai puţin.
[Editura EAGLE, martie 2018]
Detalii:
Autor: Ovidiu Oana-parau
Preţ: 50 lei
Număr telefon: Trebuie sa fii autentificat!
Vânzător: Ovidiu Oana-parau
Oraş: Bucureşti
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și condițiile exilului, cât și despre populația getică locală. Într-una dintre epistole, poetul descrie cimpoiul getic (tibia utricularis) ca fiind „o bășică din piele de oaie, fără păr, cu două flaute de lemn, din care acești barbari cântă zi și noapte, împiedicând un om bine crescut să doarmă la orele la care trebuie”; nefiind obișnuit cu astfel de instrumente, sunetul i se părea „oribil”. Sursa, wikipedia internet. Dă ținem cont totuși că limba latină păe care o vorbeau romanii era deja aceeași limbă pe care o vorbeau dacii și geții, nu degeaba Traian a afirmat punând piciorul în Dacia după ce a trecut podul: ”în sfârșit, pășesc pe tărâmul străbunilor mei”! Ce vreau să afirm este faptul că noi românii ne-am obișnuit să ridicăm osanale celor care de fapt fie ne-au disprețuit , fie ne-au jefuit. Însă asta este doar părerea mea!
nicu hăloiu
Distribuie: