Texte sau Proză:

Soarele își croia drum prin perdelele îngălbenite, aruncând lumini palide peste mobilele vechi. În aer plutea un amestec de miros de lemn, hârtie veche și un vag[...]

Prima scrisoare a sosit într-o zi de miercuri, strecurată printre facturi și pliante publicitare, fără expeditor, fără vreun semn distinctiv care să o[...]

Noaptea este o mantie croită între bătăile inimii tale

Căldura din sobă stăpânea micul studio amplasat la capătul clădirii care adăpostea bucătăria și câteva cabinete medicale. Gabriel nici nu-și putea dori un[...]

Motivație

Te-am iubit în clar de noapte,dar în inima ta era zi.Acolo răsăritul altei persoane era și apusul iubirii mele, într-un moment de lăcomie, aceea persoană avea să[...]

Lumea se va sfârși când îți voi vedea pentru ultima dată, zâmbetul, amurgul vieții mele, însuși Luceafărul ce mi-a decorat mie pânza vieții, când corpul[...]

Denia este fără nicio exagerare un orașel bijuterie, prins cam în mijlocul colierului de stațiuni de pe coasta Mediteranei și care se succed împrăștiate de la[...]

Actul de a scrie sau de a se dedica profesional scrierii i-a fost interzis multă vreme femeii, concepția fiind că rolul acesteia este legat de viața de familie, de[...]

POEZIA ZILEI

Nu sunt eu oare demn

Azi... e ziua morții mele. Zi de vară ploioasă, cu miros de trandafiri... Am fost prizonier în propriul trup, de parcă... corpul nu mi-a aparținut[...]

Trei tovarăși fârtați, așa și-au spus. Tustrei răpiți din leagăn, după cum auzise vorbindu-se în anii dintre cele două războaie mari care cotropiseră lumea[...]

Când te întâlnește poetul,

Tudor Arghezi - cronică la moartea lui Alexandru Davila

lucrul în sine (ding an sich), această enigmă a sfinxului

Poate să vi se pară ciudat, puteți să nu mă credeți, dar atunci când vreau să cunosc cu adevărat un om, îl privesc ca atenție și încerc să-mi imaginez felul[...]

-Nu te-am vazut niciodata fara zambet - imi spuse intr-o zi un prieten pe un ton in care admiratia avea toate insusirile reprosului.

...să scrii în aer liber nu e ușor, mai ales când în copaci corbii se strâmbă…

Era seara în cartierul infim, trist și deprimat, unde toate măștile false și jalnice își fac prezența in lumina înfiorător de tăcută a lunii palide. Parcă[...]