Sub o pătură - Ina M.

Azi mi-a fost frig în gânduri... Sufletul înghețat de nebunia mamei a tremurat de-mi sălta bluza neagră. M-am băgat în patul neputinței, mi-am ghemuit fricile și le-am strâns la pieptul înfricoșat. Mi-am tras pătura judecății peste picioarele înrădăcinate în amintiri, peste trupul firav al eului și mi-am acoperit ochii și fruntea emoțiilor. Am încercat cu suflul cald al inimii să-mi dezmorțesc îmbrățișările copilăriei ca să găsesc lumina ei.
E întuneric sub pătură și inima bate în ritmul pașilor alergați de bucuria inocenței. Din amintirea glasului copilăriei și bucuria ce-am simțit-o atunci, când eram neștiutoare de tot și de toți, a apărut scânteia în gândurile înfrigurate. Un suflu cald venit dinspre inimă a aprins amintirile curate ale fericirii de copil și credința în puterea sufletului de a învinge orice neputință a aprins flacăra iertării și deodată am văzut totul ....
Nu mai era frică. Fruntea și ochii emoțiilor erau luminate și sub pătură mi-am încălzit sufletul cu iertare.
Mama e departe, e durerea ce a vrut să devină normalitate. Dar nu e durerea mea. E a ei, a mamei ei și a mamei mamei ei....
Eu sunt sămânța ce a căzut departe de copac, pe alt pământ... Eu sunt cuvânt și gând curat iar de azi, cu credință voi fi lumina și căldura mea și a urmașilor mei.
Sub pătura judecății mi-am încălzit sufletul și gândurile cu iertarea și bunătatea inimii iar focul credinței mă luminează și iluminează...