Andreionthepoetry - creaţii proprii

Un clopot și-ntinde molateca undă, cercând să m-aducă la Cruce -
Eu stau langă baltă cu undița-n mână și apa privirea mi-o duce...
Cârligul arunc și în juru-i cresc cercuri - răspuns la 'cel dangăt de clopot
Și lacul îmi pare că vrea să îmi spună că-n el este viață și clocot.

”Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești, în locurile cerești, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său” (Efeseni 1:3-7)

Te caut cu inima, Doamne,
Și știu că aproape Tu-mi ești.
Din Duhul Tău Sfânt Tu îmi toarnă,
Pogoară-L din sfere cerești!

Nu te lupta cu bunul Dumnezeu -
El are pentru tine doar iubire!
Orice e-n viața ta nenorocire
Nu-i de la El, ci doar de la cel rău.

Nu mă-ntrebați de ce-am plecat, că nu o să vă spun.
Atât vă zic: m-a luat acum de voi un dor nebun!
De-acei poeți care adânc nu caută doar rime,
Ci chiar pe Dumnezeu îl vor în suflet, ca și mine.

Întâi a nins. Apoi s-a stricat drumul.
Sau a fost invers? Nu mai ştiu prea bine…
Dar poate să constate orişicine
Că-s gropi tot mai adânci şi cu duiumul.

ABIS
(o parafrazare a poeziei „PRĂPASTIE” de Octavian Goga)

Port la gât o cruciuliţă,
Însă tot păcătuiesc -
Eu am atârnat-o-acolo,
De Hristos să-mi amintesc.

Un Crăciun fericit este-atunci când avem
Pe Hristos şi în inimi, şi-n gând,
Când cadouri primim doar ca pe-un discret semn
Al cerescului dar pogorât pe Pământ…

Am sunat vibraţie cosmică din clopoţelul dorinţei mele
Pentru ca tu, şi tu, şi tu să-mi auziţi chemarea
Şi să-mi răspundeţi cu aceeaşi frecvenţă.