Nicu hăloiu - creaţii proprii

Dorința
...
E un vis trecerea noastră
Peste-acest crâmpei de vreme,

Orice speranță este în zadar
...
Se scriu pe viu, opere complete,
”România furată pas cu pas”,

Mai sunt din vară zile rătăcite,
...
Cad frunzele-ofilite de pe ram,
Biruite de un vânt răvășitor,

Profundul proces de rinocerizare
...
Mai sunt, mai sunt români deștepți,
În țara cârmuită de inepți,

Acea primă zi împreună
...
Noapte. Plouă mărunt, așezat.
Toamnă. Ce așteptări să mai am?

Privește-i în tăcere!
...
Să nu privești la ei cu ură
Chiar dacă de ură-s demni,

Uau, ce bine-i să fii domn!
...
Sunt bogat, deci am valoare,
Dacă mă vezi, fii foarte-atent,

Dacă voi trăiți ca regii, ce treabă-aveți cu-acest popor?!
...
Voi ce stați în fruntea țării, n-auziți cum țara plânge?
Iar de-auziți și nu vă pasă, ce căutați în fruntea țării?

Primăvara noastră
...
Plouă toamna ploaia-i lungă,
Lungă, monotonă, rece.

Dormi liniștit române!
...
Ce-aud acum pe stradă? Vuiet, larmă, zbat?
Nuuu, e sforăitul morții, românii dorm în pat!