Nicu hăloiu - creaţii proprii

Paradigmă

Să cobor? Să urc? Am de ales?
Mă fulgeră un gând

Unul
...
Vrei să urci, nu ai decât
Dacă tot ai început,

Bâlciul deșrtăciunilor
...
Am încetat să mai aduc acuze
Nici fățișe și nici subînțelese,

Voluntarul
...
Ordin dela Dumnezeu:
Toți românii mai deștepți

Ce poți crede?
...
Nu știu de ce românii-njură
Pe cei legitimați de ei prin vot,

Ecce Hommo;
Ce-i omul oare: floare de lotus pe-un lac nesfârșit?
Rază de soare de-abia răsărit
sau Arcă ce ține Scânteia Divină

Românii, la zi(d)?
...
Ce-i țara noastră cu tot ce este-n ea?
Oare puierniță de hoți și de tâlhari

Nepoeții
Să scriu poezie despre în general este o corvoadă mai mare decât în special, pentru că n-ar mai fi poezie ci notă informativă sau proces verbal, numai bun pentru notar. ”E ușor a scrie versuri când nimic nu ai a spune”, o spunea un poet, Poetul. Bietul de el.... Nu știa cât efort necesită versul gol. Să nu simți nimic și să scrii poezie
cere atât de multă ipocrizie, fanfaronadă, nerozie, goliciune, atât de nimic a spune, că deja se intră într-o gaură neagră pseudo literară de unde nu se mai iese. S-a ajuns deja la etapa în care doar nepoeții trăiesc cazna de a scrie poezie. Și nu le iese, pentru că, bieții de ei...Doamne, cât de mult netalent e necesar pentru a scrie nepoezie...

N-aș putea spune
...
N-aș putea spune că-s trist,
deși motive aș avea,

Motto: ”Cât de greu se schimbă o lume în care unii sunt prea grei de hoție, iar alții prea obosiți de supunere”!-Omnius (AI)
Mai e
...
Și-ar fi dat deimisia miniștrii