Nicu hăloiu - creaţii proprii

sonetele primăverii tale

1
afară-i primăvară, se-ntind spre boltă flori,

Sărutul

Doar tu să nu mă uiți apoi
de-o fi să plec vreodată,

Noapte de primăvară

Când noaptea apasă, rece și umbroasă,
vântul să-i foșnească, stele-i strălucească,

Amintirea

Eu adesea mă-ntreb dar nu știu răspunde,
ce goarnă din ceruri a sunat pentru mine,

preludiul nopții

când din deal coboară seara,
cu-a ei moale-ntunecare,

zborul

nu vreau să zbor singur către soare,
doar pe mine lumina-i mă-ncălzească,

ploaia de primăvară

Privește o floare ce crește la soare visând,
ascultă vântul ce trece molatec, prin flori

Poem

Ascultă înspre seară, în miez de primăvară, cum vântul îți recită,
prin florile de cais, poeme de iubire și te adie blând,

iluzia supremă

Mă simt o frunză ce atârnă-ntr-un copac stufos
hrănindu-l cu lumină, făcându-l maiestuos,

De ne-am naște-a doua oară!
...
Cum să-ți spun cât te iubesc, așa cum ești, atât cât pot,
când tu-mi împletești povești și în viața mea ești tot?