Nicu hăloiu - creaţii proprii

Destin
Mi-e mâna grea să spun cuvinte ușoare când clopotele bat.
mi-e trupul prea greu să nu mă doară tălpile pe cercul de plimbare, când soarele iese din desișul nopții.
doar ceasul arată cât de greu e totul: timpul, mâna, talpa, durerea.

Bâlciul deșrtăciunilor
...
Am încetat să mai aduc acuze
Nici fățișe și nici subînțelese,

Metoda ”surf”
...
Parvenitu-i bun strateg,
Știe nativ cum să se poarte,

Paradigmă

Să cobor? Să urc? Am de ales?
Mă fulgeră un gând

Unul
...
Vrei să urci, nu ai decât
Dacă tot ai început,

Bâlciul deșrtăciunilor
...
Am încetat să mai aduc acuze
Nici fățișe și nici subînțelese,

Voluntarul
...
Ordin dela Dumnezeu:
Toți românii mai deștepți

Ce poți crede?
...
Nu știu de ce românii-njură
Pe cei legitimați de ei prin vot,

Ecce Hommo;
Ce-i omul oare: floare de lotus pe-un lac nesfârșit?
Rază de soare de-abia răsărit
sau Arcă ce ține Scânteia Divină

Românii, la zi(d)?
...
Ce-i țara noastră cu tot ce este-n ea?
Oare puierniță de hoți și de tâlhari