Nicu hăloiu - creaţii proprii

E-atât de rar și de ciudat

Este ceva atât de rar,
Atât de rar și de ciudat

Nu pentru voi am ieșit atunci din case

Am ieșit pe străzi pentru libertate,
Nu libertatea noastră ci a tuturor

Aștept

Nu-i vina mea c-am fost născut aici,
pe planeta asta frumoasă și albastră

Lumea

Stau liniștit de multe ori și-ascult,
Al lumii zgomot, a lumii foșgăială,

Ce viață complicată au bogații!

Ce viață complicată au bogații,
Cu întâlniri pe la dineuri, mese,

Habar nu am

Nu pot să vorbesc numai de rău
Despre nefericiții aleși în fruntea țării.,

El
E lumea prinsă-ntre tampoane
iar trenul e-n mișcare,
și nu sunt șanse de scăpare

Duhul Vieții

De-aș fi-ntrebat ce viață am avut
N-aș îndrăzni să spun că mi-a fost greu,

Vă deranjează, nu-i așa?
Vă fulgeră cu versul său?
Vă face să păreți mai mici?
De-aia-l tot vorbiți de rău

Nu-i totuna

Întrebat ce-am făcut în viața mea,
Voi spune simplu: ce-am putut,