Nu-i vina mea c-am fost născut aici,
pe planeta asta frumoasă și albastră
în țara care-avea să devin-a voastră,
țara-n care crește mulțimea de calici.
În țară nu știu de-a fost vreodată bine,
deși nu uit, asta nu-mi amintesc
dar știu că-s obligat să vă plătesc
pentru cât dețin din ce mi se cuvine.
Ați pus tot mai mari impozite și taxe,
doar să aveți voi de unde face bani,
să strângeți averi, să vă trageți case
în timp ce noi suntem tot mai sărmani.
Vă zbateți toți pentru același scop
cum să jefuiți mai tare România
și n-aveți nicio șansă să vă ridicați
din mocirla-n care v-aruncă lăcomia.
Să fiu născut aici, n-am cerut-o eu,
nu-i vina mea că trăiesc printre voi
văzând cum crește pletora de ciocoi
ce-apasă peste țară din ce în ce mai greu.
Cu fiecare an, poporu-i mai năuc,
cu fiecare zi, e parcă-i și mai sărac,
aș vrea să plec dar unde să mă duc?
n-am nici putere să-ncerc ceva să fac.
Cum nu-i vina mea că trăiesc aici,
pe planeta asta frumoasă și albastră
în țara asta ce-a fost a tuturor,
ați confiscat-o iar acum e-a voastră,
în care crește mulțimea de calici
și disprețul pentru acest popor
ce pare să nu se mai trezească,
planeta o aștept să se oprească
pentru că aici vreau să cobor.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: