Poezii despre Patrie:

României profunde

Dureri reprimate

A Țării visterie se pierde peste noapte
Șacalii ăstor vremuri ne prăduiesc mereu...
Acolo sus în ceruri cumva sunt mere coapte,
Că zi de zi mor oameni lăsați de Dumnezeu!?

Plânse riduri vezi pe sfânta faţă-a ţării
ce-ţi nasc în suflet dor nestins de ea.
Lovită-i crunt, dar pradă dat-uitării
nu va cădea nicicând, Predominanta Stea.

Potecile mi se aştern în cale.
Sub paşii mei noi drumuri se întind
Mă-nalţ în piscul frumuseţii tale,
O, ţara mea, adâncul să-ţi cuprind.

LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ
Antologie de Poezie – Starpress 2017

Lansarea cărții „LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ, Starpress 2017, a avut loc la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde a fost omagiată Ziua Limbii Române, când au citit mulți dintre coautorii cuprinși în paginile cărții, printre care mă aflu și eu – Maria Filipoiu

RĂTĂCITOR PRINTRE STELE
(rondel poetului Nichita)

Să-și întâlnească părinții

ÎN GRAI ROMÂNESC

În vatră de români m-am născut,
Iubită mamă - Românie!

Toate vor pieri peste timp,
Odată,
Limba nu, niciodată.

ODĂ LIBII ROMÂNE
(sonet aniversar)

În veșminte românești, ca o zână

Graiul țării poartă vina
Celui slab născut în zare
Că de-o vreme nici lumina
Nu-l ajută la-nvățare