Poezii despre Patrie:

Cât timp poeții vor muri săraci —
Și țara va avea aceeași soartă.
Asta atrage conștiința moartă,
Prăpădul omenirii-n care zaci.

Nu mai trageţi cu sãgeţi oarbe în soare!
...
Nu mai trageţi cu puştile-n lunã,
Nu puteţi ucide stele şi nori,

Împărțirea
...
Născuți fără să vrem în lumea voastră
Ne facem datoria de-a supraviețui,

Ridică-te, române, şi uită-te în munţi,
Înlănţuiţi de vreascuri, de brazi (şi ăia ciunţi).
Şi uită-te la tine cămaşa ta-i de gheaţă,
Iar somnul tău de moarte confiscă orice viaţă.

Goarna
...
Ninge puțin câte puțin peste oraș,
Atât cât să nu uit că este iarnă,

Mãcar unul din opt...
...
Sã nu vã faceţi prea multe speranţe,
Statul eşuat vã vrea idioţi,

Prea puține inimi
...
N-am reușit să ținem libertatea,
Deși o luasem cu propriile mâini,

Câtă vreme-n piept inima-mi bate
...
Încă mai nutresc dragoste de țară
De-această țară fără de pereche,

Mai poate fi iubitã-aceastã ţarã,
Cu toate câte sunt cuprinse-n ea,
Cum o iubeau bunicii-odinioarã,
Privind-o ca pe cea mai sfântã stea?

Ce mai e de zis, ce mai e de scris,
Ce mai e de pictat și de înrămat,
Ce mai e de ascultat și de parafrazat,
Ce mai e de gustat, sărat sau piperat?!