Poezii despre Patrie:

Pentru România, pentru demnitate
...
Suntem prinși aici ca într-un clește
Încorsetați de hoarde de dușmani,

Era un drum care urca în cer de pe câmpia coaptă,
Umblat de-o fată c-un paner și-avea ulcior cu apă.
N-a mai rămas nimic din toate ce-am avut;
De-aseară stau pe câmp sub un stejar mărunt.

Eu cred cã mai existã România
Aşa cum cred cã mai existã Dumnezeu
Iar dintre toate, cea mai sfântã-i glia
Unde te-ntorci cu drag la neamul tãu

Te naşti, trăieşti şi mori
Cam acesta e scopul
Dar nu toţi au în viaţă
A trăi norocul.

In memoriam
...
Și dintre noi rămână numai unii
Să povestească pentru mai târziu

Cântec
...
Nu cred că-i loc pe-acest pământ
Mai nobil ca piciorul sfânt,

Îţi sunt dac-pandur, din plaiul cel dur,
la mine-n arteră, Dacia mi-e sferă,
mi-e foton şi-azur, mi-este cerul pur,
mi-e lumea de speră lumina de-o eră,

Românie, Românie,
Dumneavoastră, Scumpă Glie,
Sub pantof de retardați
mai că în zadar te zbați!

N-aș putea spune
...
N-aș putea să spun că nu sunt trist
Acum în pragul celuilalt nou an,

Soluție
...
Mă Herr, să fii puțin atent te rog,
Poporul ăsta nu-i mă așa milog,