Poezii despre Patrie:

ROMÂNIA NOASTRĂ
Nu se născuse Crist în ăsta lume
Pe când romanii, cu războinic har,
Voiau aceste plaiuri cu renume.

M-a purtat prin țări străine
Soarta mea pățită-ntreagă,
Limba doar a fost cu mine
Ce-mi cânta încă din leagăn.

Ce ne aminteşte Primăvara?

Ce ne aminteşte,-n cântări primăvara,
Când natura toată, din nou înverzeşte

Calea spre sfânta Cetate

Calea spre sfânta Cetate
Cea din ceruri pregătită

Limba noastră-i armonie, susur dulce de izvor,
Mărturie mereu vie, despre-un mândru brav popor.

Dacii liberi ne-o lăsară, moștenire glorioasă,

Lacrima Basarabiei

Pentru Viorel Patrascu

Dulce, dragă şi duioasă
Ne e limbă şi nu-i grai
Din urzeală mai frumoasă
Pentru al rostirii strai,

Limba noastră peste veacuri
Are gustul tămâioasei
Pentru inimă și leacuri
Când ne doare dorul casei.

Să fii român!

Să fii român e lucru mare,
Azi moralitatea

Iar în veacul şaptesprezece
A trăit în Valahia,
Om mare ce nu mai trece,
Constantin cu familia.