Poezii despre Patrie:

TOAMNA
Se duc cocorii către sud, în veuri
Ce par trasate c-un echer ceresc,
A mai trecut o vară, te iubesc

Omagiu ție, sfânt drapel, sub tine s-au jertfit strămoșii
Pentru o glie și un țel, au dat piept crunt cu nemiloșii
Dușmani ce-au jinduit moșia, ce-o moșteniseră străbunii,
Din neam în neam, din tată-n fiu, a lor au vrut să fie unii.

DIN MARGINEA LUMII...

Din marginea lumii vin semne bizare,
Războaie şi molimi şi foamete mare,

Se vede că nu ne-a ajuns durere
Căci jalea-n noi își face bastion
S-au dus cu-atâta viață și putere
În moartea neagră Doina* și Ion*.

Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel
Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el.
Mihai Eminescu. Scrisoarea I.

OMAGIU LUI VADIM TUDOR

Adeseori uităm cu nonşalanţă
Contemporani ce au făcut istorie

LA MOARTEA TRIBUNULUI
Lui Corneliu Vadim Tudor, model de românism adevărat

Ai vrut să bei cafea cu nemiloasa

VINE TOAMNA


Vine toamna fără tine.

PETALE DE VIS (II)

Mă iubeşti nu mă iubeşti?
Doamne cât mă chinuieşti

PETALE DE VIS
Petale de vis
Din cerul promis
De zâmbetul tău.