Poezii despre Patrie:

Temere
...
Deșteaptă-te române din somnul ăsta greu,
Te roagă voievozii, te roagă Dumnezeu,

Pe cioburi de iubiri trufașe
și risipit de simpla-i ură,
mergea prin marea înfocată
împreunat cu tatăl.

Sã vinã cei ce mai au încã
Vreo grijã pentru ţara lor,
De la condei, pân-la opincã,
Cu scump şi mare ajutor!

De la Nistru pân’ la Tisa
De la Dunăre la mare,
Doinesc valuri necuprinsa
Și eterna noastră jale,

„SUNTEM ROMÂNI ȘI PUNCTUM” –
A spus-o Eminescu.
Văzduhul ține minte,
Cu-arcușul, Porumbescu,

Cât mai aveți Mureșul, Oltul și Carpații,
...
Bucurați-vă români de țara voastră,
Nici nu știți cât sunteți de bogați

De sub tălpi ne strigă lutul
Șiroind sânge jerfit,
Sărutări el vrea pe trupul
Plin de răni și otrăvit!

Un copil curios de felul lui
Iși intreba mama într-o seară,
“Te rog frumos, vrei să îmi spui
Ce se-nțelege printr- o Țară ?”

Bun venit!
...
Bun venit în țara capetelor goale
Confiscată de hoți și haimanale

Nevoia de Luminã
...
Ai venit la noi ca o adiere
Ce frunzãreşte arborii-n zãvoi