Poezii despre Patrie:

Rugăciune de Paști
...
Când Robul lumii a-nviat
Ce Te rog eu, la ceas suprem?

Statu-i mort

Vorbește-n șoaptă că te aud
Mii de păsări merg în cârd,

România mea frumoasă
De multe ori tu ai plâns
Văzând că rămân de strajă
Numai cei cu părul nins.

Cântec:
,, Câmpulung oraș cu dor,
doar aici aș vrea să mor”

A existat un vis numit România
...
A existat un vis numit România
Izvorând din speranța unui popor

Ce-ți mai pot dori, biată Românie?
...
Ce pot să-ți doresc biată Românie
Când te văd deja aproape moartă,

E scris din răsărit până-n apus,
Pe ctitoria bolții-n zi senină,
Între Carpați și Dunărea cea lină,
C-aici e un popor de nesupus.

Pe-aici murmură plopii legendele străvechi,
Prin brazi și pini e-n freamăt ecoul unei frici,
Se-aud povești cum iureș dădeau pe cai sirepi,
Cumani, mai apoi unguri, tătari cu aprig bici...

Sub cerul României, flacăra e aprinsă,
Cu aripi de fier, cu inimă destinsă.
Smaranda Brăescu, regina înălțimilor,
În zborul etern la cumpăna vremilor.

În Alba-Iulia, românii s-au întâlnit,
Un popor unit, spre viitor a privit,
Pe întâi Decembrie, dorințele s-au împlinit,
Transilvania, Banatul, cu țara s-au unit.