Poezii despre Patrie:

Detașarea
...
I-ai văzut cum se întrec, care să pară mai mare,
Să pară că-i mai român și mai bun și mai deștept?

S-a întâmplat în ‘907, pământul să ne cheme-n moarte.

Ne-alungă viața de la masă, ne biciuiește neîncetat,
Ne plâng copiii în pridvor, de foame urlă un popor.

Ciocoii vechi și noi
…
Mai aud uneori ce spuneți la tribună
De la tribuna pentru care fraierii v-aleg

Române!
…
Să nu te-ncânte cărările străine,
Din drumul tău nu-i bine să te-abați,

Împlinire autohtonă
…
Aș fi vrut să vă spun o poveste
Despre un român deștept și viteaz,

Ce vrem noi
…
Păunescu se întreba odată,
”Ce boală gravă ne-a adus aici”?

Izvorul dă noi limpezimi fântânii,
Când, din adâncuri, vraja lui țâșnește.
O țară prin poporul ei va crește,
Iar sensul României sunt românii.

Ah, românime junã, ce-ai rãmas
Acasã, pe strãvechea noastrã glie,
Pãstreazã curãţia limbii-n glas
Şi bunul simţ din vechea Românie!

Otrava timpului trecut
..
Am ieșit și ne-am luptat
Am sperat și ne-am zbătut,

Eminescu a murit!
..
S-a auzit un zvon prin codri, care s-a adeverit
Și n-aș vrea să-l împrăștii dintr-un anumit motiv,