Poezii despre Patrie:

Ninge-acum orizontal, domnule Cantemir, de parcă se piaptănă
al nostru tată-cer, Samoş, Soare-Moş, deasupra tuturor
peşterilor sacre din Carpaţi, după o noapte în care i s-a spart
– de-atâta somn greu – imensa-i pernă cu puf de lebădă :

Patria e pretutindeni, în orice cuvânt
care-aleargă valahic, dintr-o parte într-alta a inimii,
dintr-o parte într-alta a lumii, a luminii ;
e pretutindeni, în setea stâmpărată de buzele apelor,

Pe trupul tău s-au așternut nisipuri
Și-au devenit fărâme de trecut
Împrăștiate în necunoscut
Cu alte forme și cu alte chipuri.

În umbra verzuie a apei frumoase
Care învolbură pământul și cerul
Se-ntinde o țară cu zări furtunoase,
Cu păduri care au frunza ca lerul.

Vă plângeți că e rău, că-i sărăcie, 
Că sunteți robi aici la voi în țară 
În ochi aveți doar ură și mânie 
Pe umeri vă apăsă o povară.

Au înflorit salcâmii pe la noi;
Se-aud în toate curţile, poveşti,
Lãtrat de câini şi behãit de oi,
Pe tot întinsul Ţãrii Româneşti!

Basarabie, dã-mi mâna,
Vino, dar, cu-ai tãi copii,
Cãci a noastrã ţarã vede
Cât de mult doreşti sã vii!

Spun și eu ca Țuțea nainte de plecare:
...
Ferească Dumnezeu de ce se-arată
În țara pas cu pas tot mai nedreaptă,

Arvuna
...
În țara asta veselă și tristă
Rămasă prea devreme fără spadă,

ÎNSUFLEȚIREA POEZIEI
(sonet creativității)

Cuvintele ce le-am legat adesea