Poezii despre Patrie:

Pe trupul tău s-au așternut nisipuri
Și-au devenit fărâme de trecut
Împrăștiate în necunoscut
Cu alte forme și cu alte chipuri.

În umbra verzuie a apei frumoase
Care învolbură pământul și cerul
Se-ntinde o țară cu zări furtunoase,
Cu păduri care au frunza ca lerul.

Vă plângeți că e rău, că-i sărăcie, 
Că sunteți robi aici la voi în țară 
În ochi aveți doar ură și mânie 
Pe umeri vă apăsă o povară.

Au înflorit salcâmii pe la noi;
Se-aud în toate curţile, poveşti,
Lãtrat de câini şi behãit de oi,
Pe tot întinsul Ţãrii Româneşti!

Basarabie, dã-mi mâna,
Vino, dar, cu-ai tãi copii,
Cãci a noastrã ţarã vede
Cât de mult doreşti sã vii!

Spun și eu ca Țuțea nainte de plecare:
...
Ferească Dumnezeu de ce se-arată
În țara pas cu pas tot mai nedreaptă,

Arvuna
...
În țara asta veselă și tristă
Rămasă prea devreme fără spadă,

ÎNSUFLEȚIREA POEZIEI
(sonet creativității)

Cuvintele ce le-am legat adesea

Visul alt apendice inutil

scriu

România-i o meserie

România-i un destin