Poezii despre Patrie:

ODĂ LIBII ROMÂNE
(sonet aniversar)

În veșminte românești, ca o zână

Graiul țării poartă vina
Celui slab născut în zare
Că de-o vreme nici lumina
Nu-l ajută la-nvățare

Ca o rugă, codru- n soare
Fluieră a ciocârlie
Și o mamă în sudoare
Crește pruncul prins în ie.

Omagii Basarabiei - sonete

CHEMARE ÎN GLIE
(sonet Basarabiei)

Durerea țării mele
...
Mă doare țara mea așa de tare
Că nici nu știu de pot să mai suport,

De-o fi să pier în noapte, căci vremea e amară,
Criogenez iubirea ce-n suflet mi-a crescut.
Și-apoi să mă îngroape la margine de țară,
Acolo unde dorul de glie-a dispărut!

Eu n-am să-mi las iubirea de țară și de glie
Uitată pe-o colină, departe de ai mei
Căci sufletul din mine rămâne pe vecie,
A Daciei sămânță drept hrană pentru zei.

Aplaudaţi !... aplaudaţi cât mai e lumină. Această ţară
Refuză iarna noastră, refuză în genunchi să cadă.
Ne uscă florile secate că suntem învinuiţi de primăvară;
Mamele ne sunt demult ţărână, şi vreme n-au avut să vadă

DRAPELUL - VEȘMÂNTUL EROILOR
(sonet omagial)

În miez de vară vin la sărbătoare

Sacul cu pământ și vise

Am luat din cui hăinuța mea cea veche,
Și am ieșit cărările să bat,