Cât timp poeții vor muri săraci —
Și țara va avea aceeași soartă.
Asta atrage conștiința moartă,
Prăpădul omenirii-n care zaci.
Nu te mira că bați din poartă-n poartă
Și că nu strângi decât gunoi în saci.
Ai neglijat și n-ai vrut să te-mpaci
Cu mintea, -a cărei lipsă nu te iartă.
Românul meu naiv, din tată-n fiu,
Care mă faci să-ți scriu nenorocirea,
Trezește-te, încă nu-i prea târziu,
Acestui neam să-i recâștigi menirea.
Nu îi lăsa să-ți bage în sicriu
Credința, moștenirea, mântuirea.
vezi mai multe poezii de: Evelin
Detalii poezie:
Distribuie pe: