Nu-i totuna

vineri, 09 ianuarie 2026

Nu-i totuna

Întrebat ce-am făcut în viața mea,
Voi spune simplu: ce-am putut,
Cât să simt că fac ceva.

Mi-a fost dat de dus o cruce,
Am dus de dus și voi mai duce.
M-am bucurat de orice dar,
Chiar de mi-a provocat durere
Și a avut un gust amar.

Nu mă plâng, de ce m-aș plânge
Când sunt legi neschimbătoare
Menite poftele a-mi frânge
Chiar dacă uneori mă doare?

Regrete sunt, de ce n-ar fi
Când trebuia să fiu deștept
Și-o viață îmi voi aminti
Că n-am făcut mereu ce-i drept?


Întrebat cum am trăit
Aș spune: cum mi-a fost dat,
Nici leu neînfricat,
Nici câine-nlănțuit,

În viață n-am fost un fricos,
În luptă nu m-am dat deoparte,
Chiar ș-atunci când am fost jos,
N-am avut teamă de moarte.

Dar n-am fost un om perfect,
De lumesc mult prea pătruns,
Am mai greșit, iar ca efect
Am plătit destul prin plâns.

De-s întrebat cum îmi e firea,
Aș spune că e normală,
Pe fond, destul de radicală,
Exprim des nemulțumirea,
Nu urmăresc strălucirea
Și am coloană vertebrală
Să pot rămâne în picioare
Și atunci când viața doare.

De-s întrebat ce-am de gând,
Răspund: voi încerca să zbor,
Pe cerul fără de sfârșit
Atât cum pot, așa cum știu,
Voi încerca să fiu mai blând,
Dar nu pe placul tuturor
Și să rămân de neclintit
În cuget și în adevăr,
Căci ”nu-i totuna leu să mor,
Ori câine-nlănțuit”.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.