Poezii despre Viaţă:
- Lumea în care trăim
Într-o lume care n-ar mai vrea s-apunã,
Învârtindu-se în propriile ţâţâni,
Cine-şi face timp sã spun-o vorbã bunã
Sau s-asculte, cu rãbdare, pe bãtrâni?
« Cristi Dobrei » - un punct de sprijin
ochiul aproape gol
caută
un punct de sprijin,
pentru toate amărăciunile//
« Anisoara Iordache » - Fântâna
Când a săpat fântâna
țăran cu trup de plop,
cădea în noapte-amurgul.
Trudea să spargă dâmb,
« Manuela Munteanu » - Copiii timpurilor noastre
Pe-acest tãrâm, "complet civilizat"
Suntem înconjuraţi, neîncetat,
De oameni îmbãtaţi cu limbi strãine,
Care rãspund "Ok!", în loc de "Bine!".
« Cristi Dobrei » - conversații tăcute
conversații tăcute -
sub sininătatea năbădăioasă
a lunii,
estompează lumina tremurătoare
« Anisoara Iordache » - Iubesc un timp!
Iubesc un timp!
Acela ce nu-și cântă amintirea,
Dar nici nu-și huiduie trecute clipe.
Din largile-i izvoare, în risipe,
« Manuela Munteanu » - Eu sunt acela ce n-are nicio vină,
Eu sunt acela ce n-are nicio vină,
...
M-am risipit de multe ori în zare,
Mă poticneam în firele de iarbă,
« Nicu Hăloiu » - Ne-ar trebui înaltul de aripă
Vegheați atenți la dansul lung al vieții!
Hotarul fin dintre ce-"a fost" și ce "va fi"
E-atât de strâmt și-ndepărtat! Nu-l poți păși
Când lași prezentul în vâltoarea ceții.
« Manuela Munteanu » - Catrene
Catrene
...
Îl ascult și constat fără regrete
Că are creier lisă, fără niciun rid
« Nicu Hăloiu » - Secvență
cum stăm noi aliniați
şi spânzuraţi de perfuzii
în paturi de fier la perete
la etajul trei salonul unu
« Petre Ioan Crețu »