Poezii despre Viaţă:

Cândva în sat!

E seară iar, în satul meu natal,
Și umbra e, din ce în ce mai lungă,

Adevărul tău este o simplă minciună,

Adevărul meu este că port ranchiună

ninge liniștit
peste
orașul răsfirat
pe țărmul mării.

DORINȚĂ!

Acum în zi de sărbatoare, mare,
Nedumerit, îmi pun o întrebare,

Dă-mi focul departe de tine
și lacrima arunc-o în vid
că fierbe amaru-n destine
și aburi se-avantă perfid.

Va mai ninge, oare?

În curând se face seară.
Soarele năucitor

Ramura din vis

Cu pași grăbiți,
ca într-un joc

oraș
însuflețit
de câteva raze de soare//
umbre de doruri

trecutul decantează
viziunea întâmplărilor.
printr-o scindare a memoriei,
schimbată-i

FII BUN, OMULE!

Aseara cand ma plimbam pe strada,
Am vazut printre masini, o mama,