Poezii despre Viaţă:

Într-o lume care n-ar mai vrea s-apunã,
Învârtindu-se în propriile ţâţâni,
Cine-şi face timp sã spun-o vorbã bunã
Sau s-asculte, cu rãbdare, pe bãtrâni?

ochiul aproape gol
caută
un punct de sprijin,
pentru toate amărăciunile//

Când a săpat fântâna
țăran cu trup de plop,
cădea în noapte-amurgul.
Trudea să spargă dâmb,

Pe-acest tãrâm, "complet civilizat"
Suntem înconjuraţi, neîncetat,
De oameni îmbãtaţi cu limbi strãine,
Care rãspund "Ok!", în loc de "Bine!".

conversații tăcute -
sub sininătatea năbădăioasă
a lunii,
estompează lumina tremurătoare

Iubesc un timp!
Acela ce nu-și cântă amintirea,
Dar nici nu-și huiduie trecute clipe.
Din largile-i izvoare, în risipe,

Eu sunt acela ce n-are nicio vină,
...
M-am risipit de multe ori în zare,
Mă poticneam în firele de iarbă,

Vegheați atenți la dansul lung al vieții!
Hotarul fin dintre ce-"a fost" și ce "va fi"
E-atât de strâmt și-ndepărtat! Nu-l poți păși
Când lași prezentul în vâltoarea ceții.

Catrene
...
Îl ascult și constat fără regrete
Că are creier lisă, fără niciun rid

cum stăm noi aliniați
şi spânzuraţi de perfuzii
în paturi de fier la perete
la etajul trei salonul unu