Poezii despre Viaţă:

Ne-am desfăcut inima în piese mici,
căutând defectul,
când ea e singura mașinărie
care funcționează perfect doar când se sfărâmă de tot.

se scurge amurgul ca fierul topit
prin venele care se strâng de durere.
sunt templul din sticlă ce s-a prăbușit
sub greul uriaș al unei tăceri de miere.

Lumina cade oblic, ca o licărire,
peste masa la care timpul s-a oprit să respire
într-o seară rară
de început de primăvară.

Cheia
...
Când credeam c-am găsit cheia
Porții către adolescență,

Există o febră a măștilor ce nu se mai opresc,
Un freamăt de umbre ce-și strigă prezența
În gesturi străine ce-n grabă încolțesc,
Mutilând prin vacarm însăși esența.

De la Khayamm vorbire:
...
De Khayamm îmi aduceam aminte
Când mă-ntrebau, de ce din când în când

Ne grăbim să fim decoruri,
să purtăm pe umeri haina grea a lumii,
croită strâmt, pe măsuri care nu ne aparțin.
Avem timp să fim oglinzi pentru alții,

Nu am uitat că sunt femeie,
Doar am pierdut a clipei cheie
Ce descuia ușa puterii
De- a fi o floare a durerii...

Damnare

Azi trăim mai mult și mai prost
cu chimicale înmuiate-n otravă

Stau ca o filă albă în soarele de vară.
Salcia se încovoaie, tristă și solitară.
Îmi picură prin gânduri cerneală neagră, fină,
Ciocănitoarea mică se ascunde în grădină.