Zadarnicul sublim al pașilor de lut

duminică, 22 martie 2026

Viața, un ocean de clipe ce se scurge mut,
O luptă continuă între nou și trecut.
Suntem țesători de iluzii pe ziduri de fum,
Căutând diamante în praful din drum.

​Răsăritul, o rană de aur în pieptul zării,
Un strigăt de mugur în fața tăcerii,
Iar timpul, un lup de zăpadă cu colți de cristal,
Ne devorează secunda pe-un rug sideral.

​Iubirea-i o ancoră aruncată din cer,
Iar moartea, o poartă de abur în zidul de fier,
Nu suntem doar trecere, nici doar pământ,
Ci ecoul unui fulger transformat în cuvânt.

​Purtăm sufletul orb cu pânze de dor,
Ce duce în lume un corp călător,
Suntem focul ce îngheață și gheața ce arde,
O harfă cu mii de speranțe în coarde.

​Nimic nu câștigi din ce crezi că aduni,
Când viața se stinge sub reci rugăciuni.
Nu poți fura clipe ca tu să mai fii,
Căci toți ne întoarcem în mari veșnicii.

​Rămânem un pod între „a fost” și „va fi”,
O scânteie ce-nvață, arzând, a trăi.
Ne-ntoarcem apoi, tăinuind un trecut,
Să fim iarăși simpli, niște pași de lut.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.