Poezii despre Viaţă:

Matematica Scăderii

Matematica mea a fost mereu slabă.
La școală adunam mere —

Și a zburat ca un cuțit, oglindă, ce a tăiat în sensuri drumul drept,
ușor, ușor, a reușit să-mi prindă
ferestre-n raiul care crește-n piept.
Poate că e o îmbăiere în izvoare,

GLUMA CARE ÎNCĂ ȚINE
«anii nostri»

Cine i-ar număra?

Geneza cu ceapa și alfabet

La început nu eram o idee, ci o ezitare a luminii,
ca un bec care pâlpâie pe hol înainte să se ardă de tot.

В скорости порой кажется лечу
Расталкивая ненужное, упустив возможности
Закопаясь потоком чувств, лечу я.
Станции размножаются на морозном

La sfârșit de an mi- e gândul
Că mă- apropii, îmi vine rândul
Să dau vieții socoteală
Pentru anul scris pe- o coală

Serbează viața
Nu te lupta cu timpul
Final fericit

Sub praful minții mele

Sub praful minții mele, gri și voluptuoase
ecouri stinse, parfumuri de vicii

Între anotimpuri

Între anotimpuri e loc destul
să încapă o viață întreagă

На плаву по течению
Плыву я. Размыкаясь от главного,
Обойти или предаваться мучению..
Вот то и держит в тихих днях бездельного - отдыха.