Regenerare

marți, 14 aprilie 2026

Din liniștea ținută-n așteptare,
acolo unde timpul pare oprit,
se naște, ca o tresărire spre infinit,
o respirație întoarsă din uitare.

Sub lacătul ce-a închis ruine,
timpul pulsează fără glas,
ca și cum sfârșitul ar fi rămas
doar forma prin care viața revine.

Nu sparge porțile ferecate,
nici nu-și caută drum cu-nverșunare,
ci doar încearcă să se strecoare
prin crăpăturile de vreme uitate.

Și chiar când totul pare închis,
iar cheia s-a pierdut în depărtare,
viața își țese, tăcut, o cărare
dintr-un aproape stins paradis.

Doar primăvara, puterea divină
își lasă taina peste tot ce-a fost frânt,
și din orice cotlon, oricât de adânc,
lumina știe mereu să revină.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: