Nicu hăloiu - creaţii proprii

Drumul pașilor pierduți

În suflet porți tristețea anilor trecuți,
a anilor trecuți ce te-au rănit adânc,

Lună lună!

Să nu-mi iei ale mele gânduri cu a ta rază vicleană,
de-o privesc în somnu-i dulce auzind un geamăt scurt,

Unde-s românii?

Unde-s astăzi toți aceia ce ieri fixau hotarul țării,
când toată lumea asta largă ne voia încă mărunți,

E doar chip plămada lumii, dar nu-i vreo asemănare

Astăzi înțelepții lumii se-ntrec să-ți pătrundă taina
în academice ținute, atenți la cum le pică haina,

Doar ploaie

De-atâta primăvară, norii au dat în pârg
și cerul și pământul, a reavăn prind miros,

Ceasul cu turn


Un dangăt prelung în noapte se-aude,

sonetele primăverii tale

1
afară-i primăvară, se-ntind spre boltă flori,

Sărutul

Doar tu să nu mă uiți apoi
de-o fi să plec vreodată,

Noapte de primăvară

Când noaptea apasă, rece și umbroasă,
vântul să-i foșnească, stele-i strălucească,

Amintirea

Eu adesea mă-ntreb dar nu știu răspunde,
ce goarnă din ceruri a sunat pentru mine,