Nicu hăloiu - creaţii proprii

De ce, Doamne?!

Ce vină are neamul nostru de creștini,
că-atâți păgâni i-au îngroșat obrazul

Cerul

De-atâtea ori cerut-am îndurare
cerului, care-a rămas tăcut,

Mulțumesc

Și ai pus în mine acea sacră dorință,
de-a fi mereu mai bun decât cum sunt,

Orele astrale ale omenirii
(în onoarea lui Stefan Zweig)

-De nu Te-am fi ales spre răstignire

hHei, voi!


Hei voi, cei care ați ucis bizonii albi,

Fatalitate

Toate-n lume vin și pleacă,
timpul le este trecător,

La mormântul poetului

A plecat la ceruri un suflet de poet
să-și găsească-acolo nemurirea,

Drumul pașilor pierduți

În suflet porți tristețea anilor trecuți,
a anilor trecuți ce te-au rănit adânc,

Lună lună!

Să nu-mi iei ale mele gânduri cu a ta rază vicleană,
de-o privesc în somnu-i dulce auzind un geamăt scurt,

Unde-s românii?

Unde-s astăzi toți aceia ce ieri fixau hotarul țării,
când toată lumea asta largă ne voia încă mărunți,