Nicu hăloiu - creaţii proprii

Neamul românesc

Veniră șobolani din găurile lumii,
să rupă hălci din trupul țării mele,

Cântați păduri, cântați izvoare

Cântați păduri, a vostră pribegie,
că v-au lăsat românii fără munți,

Ultima fotografie

Când ai plecat, mi-ai lăsat parfumul
cu care mă-mbătai de-atâtea ori,

Pustnicul

Bate cărările prin munţi
murmurând şoptit o rugăciune,

De se va trezi în mine Dumnezeu

De se va trezi în mine Dumnezeu,
El, ce oare ar găsi atunci să vadă,

Nu suntem frați
...
Români suntem, dar nu și frați,
ție, nu-ți sunt frate eu,

Acum

Tu mi-ai fost nesomnul nopților senine
în acei ani de foc ai tinereții mele,

De unde-ai știut tu, oare?

De unde-ai știut tu oare, că sunt același, de demult,
când la privirea-ți visătoare, eu îți rămâneam tăcut?

Când anii s-or duce...
(Sorinei)

Când anii s-or duce și noi n-om mai fii

Veniți să zidim minunate altare!

Veniți să zidim minunate altare,
pe care să-aducem jertfe și plângeri,