Nicu hăloiu - creaţii proprii

Aniversare

Când se deschide dintr-o dată, a viselor ascunsă poartă, și simțim venind spre noi, trecutul lumii de apoi,
ce oare motiv ne-mpinge, să vrem timpul a-l învinge, de căutăm acea lumină, dulce, caldă și divină, care să ne binecuvânte, dar dac-o găsim deodată, ea de fapt să ne-nspăimânte, că e lumina necreată?!

Iia

Aştern o frunză colorată pe hârtie
Ca urma ei, cumva, să nu se piardă,

Mai că nu-mi vine a crede ce miracole-am trăit!


Blând răsare astrul zilei orizontul aprinzând,

Ars poetica

Te-așezi să scrii, cuvintele ce-ți curg
sunt dansul viu al minții cuprinsă de simțire,

Nerăbdarea

Îți amintești de vremea-n care,
trăiam noi doi, același chin?

Poem pentru tine, neterminat!

Atât de puține cuvinte mai sunt
din care eu să aleg pentru tine,

Nu, romantismul încă n-a murit,

Nu, romantismul încă n-a murit,
doar s-a pierdut, pe undeva prin lume

Săcel

Seara de pe deal coboară
se-așează ușor, pe lac,

Colecționarul
1

Am fost și eu cândva falnic,

Apusul

Totu-i dus, a lumii vreme,
fir de viață din fuior,