Nicu hăloiu - creaţii proprii

Orele astrale ale omenirii
(în onoarea lui Stefan Zweig)

-De nu Te-am fi ales spre răstignire

hHei, voi!


Hei voi, cei care ați ucis bizonii albi,

Fatalitate

Toate-n lume vin și pleacă,
timpul le este trecător,

La mormântul poetului

A plecat la ceruri un suflet de poet
să-și găsească-acolo nemurirea,

Drumul pașilor pierduți

În suflet porți tristețea anilor trecuți,
a anilor trecuți ce te-au rănit adânc,

Lună lună!

Să nu-mi iei ale mele gânduri cu a ta rază vicleană,
de-o privesc în somnu-i dulce auzind un geamăt scurt,

Unde-s românii?

Unde-s astăzi toți aceia ce ieri fixau hotarul țării,
când toată lumea asta largă ne voia încă mărunți,

E doar chip plămada lumii, dar nu-i vreo asemănare

Astăzi înțelepții lumii se-ntrec să-ți pătrundă taina
în academice ținute, atenți la cum le pică haina,

Doar ploaie

De-atâta primăvară, norii au dat în pârg
și cerul și pământul, a reavăn prind miros,

Ceasul cu turn


Un dangăt prelung în noapte se-aude,