Nicu hăloiu - creaţii proprii

E doar chip plămada lumii, dar nu-i vreo asemănare

Astăzi înțelepții lumii se-ntrec să-ți pătrundă taina
în academice ținute, atenți la cum le pică haina,

Doar ploaie

De-atâta primăvară, norii au dat în pârg
și cerul și pământul, a reavăn prind miros,

Ceasul cu turn


Un dangăt prelung în noapte se-aude,

sonetele primăverii tale

1
afară-i primăvară, se-ntind spre boltă flori,

Sărutul

Doar tu să nu mă uiți apoi
de-o fi să plec vreodată,

Noapte de primăvară

Când noaptea apasă, rece și umbroasă,
vântul să-i foșnească, stele-i strălucească,

Amintirea

Eu adesea mă-ntreb dar nu știu răspunde,
ce goarnă din ceruri a sunat pentru mine,

preludiul nopții

când din deal coboară seara,
cu-a ei moale-ntunecare,

zborul

nu vreau să zbor singur către soare,
doar pe mine lumina-i mă-ncălzească,

ploaia de primăvară

Privește o floare ce crește la soare visând,
ascultă vântul ce trece molatec, prin flori