Poezii despre Dragoste:

Aș vrea să am acea ignoranță
a ierbii în fața timpului
încât să pot cânta
în singurătate.

Nu mă împac cu depărtarea;
mi se pare la fel de înșelătoare
ca o apă adâncă.
Tânjesc mai degrabă după rana

Cel mai mult mă tem
de singurătate
când sunt îndrăgostit;
atunci îi caut o scuză fricii

Dacă aș avea artele
tuturor poeților și trubadurilor
care-au visat această lume,
cei pe care de mult

Înaltă și zveltă mă mângâie iarba,
Duioasă-i de uit c-am venit la cosit,
E rutul în toi și-aș vrea baba oarba
S-o-ncepem iubito-n covorul ursit.

Cireșii s-au predat cu a lor floare
și în buchete prins-au noi cercei,
Iar vara răsfoiește abecedare
ca să învingă ai Soarelui fuscei.

Mă omori,
Ticălos plin de cuvinte!
Putere neîndrăzneață
Ce ții în tine

Te-am lăsat să culegi flori
Din pământul sufletului meu.
Te-am lăsat să guști polenul,
Cel dulce și plăpând, al trandafirilor mei.

Mă avânt în nori și boare,
Călătoresc prin noroi și prin ninsoare,
Mă îndrept spre val și floare,
Mă încânt cu gândul și doare...

Vrei să ieși cu mine?

...
Pentru?