Poezii despre Dragoste:

Te caut iar în nopți cu sufletul aprins,
Îți simt iubirea caldă care pătrunde-n mine,
Și dorul mă cuprinde în vid și în abis
Iar lacrimile-mi cad în nopțile divine.

În abur cald se naște-un început,
Și-n echilibru se întind iar pașii
Un freamăt blând în mine s-a făcut,
Când noaptea se coboară dintre aștri.

În inimă răsună iar un dor,
Lumina strălucește mai ușor.
Am un curaj și-o foame de iubire,
De visul meu în veșnica trăire.

Te caut printre visuri în ploaia ce nu tace,
În freamătul de frunze şi-n noaptea care zace,
În pasul care trece și-n clipa ce se frânge,
În tot ce nu se spune şi unde nu se-ajunge.

Ești poezie dinainte să te scriu
Și ești râvnită dinainte să te știu.

Cu ochii larg deschiși visam momentul,

Pe frunza toamnei stau și-mi scriu destinul,
Cu dorul vechi ce-mi bate-n piept suspinul.
Oglinda nopții-mi spune iar că pier,
Și că-n tăcere se-ascunde-un adevăr.

În zori de dor, când cerul plânge-n flori de lună,
Se-nalță-n mine roi de fluturi, împreună,
Din gândul tău îmi bate-n piept, fără pricină,
O dulce adiere ce nu se mai termină.

Pe valuri de lumină îți caut iar privirea
Și-n ochii tăi căprui citesc iar nemurirea
În universu'-ntreg ești cântec de iubire
De îngerii în cor tresar a proslăvire.

Tăcerile se-aștern în pridvor,
Și-n vânt se leagănă o frunză,
Se-mbină timpul cu un dulce dor,
În vindecare timpu-i ca o pânză.

Pe-o potecă printre flori,
Fata mergea, vis de zori.
Părul negru, lung, lucios,
Ochii calzi, zâmbet frumos.