Poezii despre Dragoste:

Poate că noi suntem aleșii
…
Poate că noi suntem aleșii,
din întreaga omenire

Chemarea
…
S-aude un ecou din depărtare,
Un murmur coborât parcă de sus,

Destin
...
În vremurile de-nceput,
Visam, necopt și necrescut,

Cerșesc cenușa ochilor tăi,
Cascade de lacrimi se rup din ai mei.
Pe suflet îmi cad meteorii de zâmbet,
Speranța-și sfâșie cuvântul din cântec.

Ecoul

Uneori, aud o chemare,
Cu gust de prună coaptă,

Din întunericul ce ne-a cuprins,
Se-aude-un râs malefic, uneori,
Pe care îl cunosc și-mi dă fiori —
E focul versului, încă nestins...

Sperietura

Când te-am văzut prima dată, am fost convins că ești un înger.
Apoi, mi-ai zâmbit. iar eu, m-am speriat.

Cheia de la poarta verde
(Cu gândul la Minulescu)

ea nu crede încă,
dar nu a fost niciodată
mai frumoasă
ca acum,

O rană adâncă în timpul rămas
Se face tăcere ce-n mine a ars
Un freamăt, un dor, de vieți fără rost
În întuneric să fiu ce sunt și n-am fost.