Să ne uităm iubirea

marți, 17 martie 2026

Să rămânem copii mi-ai spus,
dar eu nu te-am ascultat.
Mi-am luat avântul spre apus
nici nu te-am așteptat.

Ai rămas în vechea vamă
de tinerețe și viață plină
acum, te privesc printr-o ramă
a vieții, plină de rugină.

Tu-mi plângi șiroaie de cristale,
eu te țin ușor în brațe.
Și îți simt privirea caldă
printre tristele povațe.

Și cădem solemn în vis,
cât te ating pe ude gene
mă privești ca pe-un abis,
plin de lună și de stele.

Îmi spui plin de remușcare
plin de lacrimi, tot șiroaie
cât ai irosit pe viață,
dar nici să-ți revii la față.

Să ne uităm iubirea, îți zic
să o păstrăm pentru etern!
Acum, să suferim cât putem,
căci totul este un nimic.

Cu privirea ta infimă,
mă observi cât și eu plâng.
În prezent vrei să rămâi,
eu tot la după atârn.

Adormim noi doi copii,
ne trezim în vastul apoi.
Până atunci în vis ai spus,
să rămânem mereu copii, doar noi.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.