Poezii despre Dragoste:

Acea înfăşurare de linii
ca o curgere de ape,
coapsele întinse
pe nisipul plajei,

Prea multe seri s-au înserat în tine și cu prea multă vină le-ai ascuns
Nu e un dar al vinii fără vină, ci doar o seară peste-un munte tuns

Prea multe zile s-au înzorit în tine și cu prea multă viață le-ai zidit

Pe foaia cea albă cad stropi de visare,
Ce aprinde în mine o dulce chemare.
Cerneala să curgă pe foi în neștire,
Să tremure versul scris cu iubire.

Intru pe terasă
şi privesc peste umăr,
un singur om,
multiplicat fără număr

Îmbrățișează-mă când norii cei grei mă dor,
Când pașii mei se pierd spre înaltul cer în zbor,
Când frigul lumii mușcă în taină din obraz,
Și-n suflet plouă iarăși, mereu fără răgaz.

Se-nalță-n abur dimineața,
Și-mi curge dorul pe podea,
În mâini îmi tremură viața,
Și-n ceașcă-mi freamătă-o cafea.

Pe norii de argint ce zboară înspre tine
Mi-e lacrima în gând și dorul în suspine
Apusul îmi vorbește în suflet și în minte
În întrebări nespuse, dar și în necuvinte.

Mi-e dor de tine-n miez de noapte, când stelele-s în zbor,
Când luna varsă peste gânduri lumină și fior,
Când brațele-mi, rămase goale, te caută-n tăcere
Și glasul tău se-ntoarce-n șoapte, duioasă adiere.

Nu mă crezi?
...
Ades îți pândesc privirea
și mereu o surprind, caldă, bună, blândă,

dacă ți-aș putea da ochii mei
să te vezi prin ei —
nu aș face-o.