Poezii despre Dragoste:

Ce liniștită dormi când eu te scriu,
La ora când nu-mi ești și-aș vrea să-ți fiu,
Mai mult decât plăcere de moment.
Ce trist că-mi ești și că îți sunt absent,

Acea înfăşurare de linii
ca o curgere de ape,
coapsele întinse
pe nisipul plajei,

În ochii tăi se-ascunde o mare de lumină,
Și timpul se oprește mereu cu-aceeași vină.
Din ei răsar amurguri, se nasc tăceri de vis,
Și sufletul meu arde din stele și abis.

Din sute de mizerii ce-n viață mi-au fost date
Ales-am numai gândul frumos ce-n mine bate
Crescut-am doar grădini de flori și pomi în floare
La umbra lor zurlie făcut-am grea prinsoare:

cred că am reușit
să demonstrăm
teoria corzilor
când am împărțit

Mult prea devreme îmi rănești privirea
Cu-ale tale gheare de vultur flămând
Îmi respriri cu ochii toată ne’-mplinirea
Îmi omori tot cântul, notele-mi furând

Acea înfăşurare de linii
ca o curgere de ape,
coapsele întinse
pe nisipul plajei,

Prea multe seri s-au înserat în tine și cu prea multă vină le-ai ascuns
Nu e un dar al vinii fără vină, ci doar o seară peste-un munte tuns

Prea multe zile s-au înzorit în tine și cu prea multă viață le-ai zidit

Pe foaia cea albă cad stropi de visare,
Ce aprinde în mine o dulce chemare.
Cerneala să curgă pe foi în neștire,
Să tremure versul scris cu iubire.

Intru pe terasă
şi privesc peste umăr,
un singur om,
multiplicat fără număr