Poezii despre Dragoste:

Îmi permit să te uit,
Dar tu n-ai niciun drept
Să-mi uiți chipul iubit
Și sufletul înțelept.

Mai dăruie-mi o clipă din frumoasa
trăire, ce-am avut-o la-nceput,
Îndură-te, prefă-te că nu-ți pasă,
sau, spune-ți că nici nu s-a petrecut.

Ah, să știu cum, aș discuta cu vântul
Și i-aș șopti când este vreme bună,
Sau aș striga, ori, mi-aș răsti cuvântul,
Atunci când se încruntă a furtună.

De-ar fi  așa să nu m-amăgesti
Acum aveam  o  iubire ca în povesti
Uneori reușești să mă calmezi
Alteori doar să rănești

Când, nǎpǎdit de griji ṣi obosit de viaṭǎ,
Un strop desprins din suflet ȋmi tremurǎ pe faṭǎ,
Cerșesc la cer cu ochii o pată de luminǎ,
Să fac din noaptea neagră o curgere senină.

M-a prins un dor de tine și aș plânge,
Dar nu pot, rațiunea nu mă lasă,
Căci zâmbitoare Luna se răsfrânge
Prin geamuri și-mi pătrunde lin în casă.

Eram necopți, natura-n primăvară,
Când mâinile ni s-au împreunat
Și sub coroana unui pom, pe seară,
Am strâns-o-n brațe și ne-am sărutat.

O, suflete, din glasul tău
nu mai străbate bucuria
și nu mai simt întregi în mine,
decât părerile de rău!

În somn, aud cum visul
îmi spune despre tine,
când îmi aduce vântul
livezile în floare.

Dorul meu e o apă vuind
Ce străbate ținuturi pustii,
Între vaduri de nopți, provocând
Umbre reci, rătăcite stafii,