Poezii despre Dragoste:

Ești poezie dinainte să te scriu
Și ești râvnită dinainte să te știu.

Cu ochii larg deschiși visam momentul,

Pe frunza toamnei stau și-mi scriu destinul,
Cu dorul vechi ce-mi bate-n piept suspinul.
Oglinda nopții-mi spune iar că pier,
Și că-n tăcere se-ascunde-un adevăr.

În zori de dor, când cerul plânge-n flori de lună,
Se-nalță-n mine roi de fluturi, împreună,
Din gândul tău îmi bate-n piept, fără pricină,
O dulce adiere ce nu se mai termină.

Pe valuri de lumină îți caut iar privirea
Și-n ochii tăi căprui citesc iar nemurirea
În universu'-ntreg ești cântec de iubire
De îngerii în cor tresar a proslăvire.

Tăcerile se-aștern în pridvor,
Și-n vânt se leagănă o frunză,
Se-mbină timpul cu un dulce dor,
În vindecare timpu-i ca o pânză.

Pe-o potecă printre flori,
Fata mergea, vis de zori.
Părul negru, lung, lucios,
Ochii calzi, zâmbet frumos.

mi-e teamă
că există
suflete pereche,
iar când îmi voi citi

Iubindu-te pe tine simt inima cum arde
Și stelele-mi sunt dor în mii și miliarde
De străluciri topite în suflet chinuit
Cu-o dragoste ce arde în mine tăinuit.

Să ne iubim galactic, fără teamă,
Cu stele-n ochi și cerul pe cuvânt,
Să nu ne prindă timpul de aramă,
Ci zborul nostru-n vidul cel mai sfânt.

Doar frumusețea ta îmi este clară.
În rest, tăcere. Nu te pot citi.
Sper că obscuritatea va răci,
Dorința inimii — flămândă fiară.