Poezii despre Dragoste:

Afară ninge, eu plâng prin vise,
De la același geam pierdut.
Iar sufletul parcă e mut
Și mă gândesc: „Ce-mi trebuise?...

mi ai adus un trandafir roșu
de parcă asta era cea mai simplă greșeală din lume.
de parcă dragostea
nu lasă urme pe mâini,

mă înnebunești.
mă înnebunește cum poți să porți mereu tricoul ăla alb
și rămâne perfect oricât de mult ai mânca.
mă înnebunește cum râzi de mine că încerc să te copiez

Uneori mă uit la tavan
și-mi amintesc.
Îmi amintesc momente
pe care ar trebui să uit

De ce divinul?

De n-aș iubi lumina care mi-a fost dată
aș fi ca o tablă care sun-a gol,

Vreau ca lacrima ta să se usuce pe obrazul meu,
Acea noapte,
Încă o dată.

Când m-am îndrăgostit, știu că m-am rupt în două,
Din mine au răsărit arome reci de rouă.
Când inima ținea doar ouăle speranței,
Noi eclozam cu ele sub trupul alb-al distanței.

Te iubesc, de zece ori pe zi.
...
Uneori, un ”te iubesc” mai nimic nu-nseamnă,
Este prea puțin față de ce s-ar vrea a fi.

Iarna, în lumina albastră a aragazului,
stau și te privesc cum dispari încet
în lumina ta caldă.

Stau pe șezlong
cu un long island în mână
și o țigară în cealaltă,
reflectând la viitorul nostru