Poezii despre Dragoste:

Dorul mi-a dorit dorul tău, si dorul tāu mi-a trezit
dorul meu.
Oare te doare dorul de mine cum mã doare dorul de tine?
Dacă dorul tău e dor ca dorul meu,

Fost-ai vis și stat-ai in tăcere
Lângă sufletu-mi plângând
Să atingem nemurirea
Conjurat de propria-mi iubire

ce faci când te tentează un fruct interzis?
de fapt
nu e interzis
stai puțin.

Afară ninge, eu plâng prin vise,
De la același geam pierdut.
Iar sufletul parcă e mut
Și mă gândesc: „Ce-mi trebuise?...

mi ai adus un trandafir roșu
de parcă asta era cea mai simplă greșeală din lume.
de parcă dragostea
nu lasă urme pe mâini,

mă înnebunești.
mă înnebunește cum poți să porți mereu tricoul ăla alb
și rămâne perfect oricât de mult ai mânca.
mă înnebunește cum râzi de mine că încerc să te copiez

Uneori mă uit la tavan
și-mi amintesc.
Îmi amintesc momente
pe care ar trebui să uit

De ce divinul?

De n-aș iubi lumina care mi-a fost dată
aș fi ca o tablă care sun-a gol,

Vreau ca lacrima ta să se usuce pe obrazul meu,
Acea noapte,
Încă o dată.

Când m-am îndrăgostit, știu că m-am rupt în două,
Din mine au răsărit arome reci de rouă.
Când inima ținea doar ouăle speranței,
Noi eclozam cu ele sub trupul alb-al distanței.