Poezii despre Dragoste:

Seara Întrupată în Iubire

Era seară cu lumini căzute pe gânduri,
Părul îți era trecut pe după ureche,

Hei
și
ce
dacă

Eminescu nu-i canon
Eminescu-i libertate
muzica ne dă un ton
noi le vrem pe toate

Ești ca Don Quijote
treaz numai în artă
cine să strângă cote
Rosi Doamne-iartă

El o sună ca disperatul
Dar apelurile sunt respinse,
Regina a părăsit regatul
Acum planurile regelui sunt compromise..

În ochii tăi văd răsăritul, și în ochii tăi apun,
în sufletul tău văd,tot ce în viață îmi e bun.
În privirea ta se sparg mările și te învăluie,
un val de dor,ce mereu inima mi o sfâșie.

E cald și-mbietor la tine-n casă.
Mă-nduioșează raza din lucarnă,
Ce sidefate străluciri răstoarnă
Pe albe așternuturi de mătasă

Mi-acoperă iarăși cerul adânc
Doamne ia-mi seninul din ape
de-o mie de ani iubire(a) plâng
cine mi-o ascunde sub pleoape

Mereu te simt rece ca de gheață
Chiar dacă-mi zici că mă iubești,
A venit timpul să dăm cărțile pe față
Eu nu sunt persoana pe care ți-o dorești....

Triumful luminii
...
Cum îl văd eu pe Dumnezeu?
Ciudat, mi-l închipui doar