Poezii despre Dragoste:

Arabescul buzelor tale,
Ce râd în note muzicale,

Îmi amorțesc cuvintele pe limbă.

De fiecare dată cănd citesc o poezie, lumea işi schimbă culorile în ochii mei, ca și cum cerul ar învățà din nou să fie albastru pentru noi doi.

Străzile devin mai liniştite, vântul rostește numele tău incet, iar lumina cade peste umerií mei ca o promisíune nerostită.

Dorul copilăriei

Ce faci tu acolo, Nicușor?
Mă întreba mătușa Florica.

Poate că noi suntem aleșii
…
Poate că noi suntem aleșii,
din întreaga omenire

Chemarea
…
S-aude un ecou din depărtare,
Un murmur coborât parcă de sus,

Destin
...
În vremurile de-nceput,
Visam, necopt și necrescut,

Cerșesc cenușa ochilor tăi,
Cascade de lacrimi se rup din ai mei.
Pe suflet îmi cad meteorii de zâmbet,
Speranța-și sfâșie cuvântul din cântec.

Ecoul

Uneori, aud o chemare,
Cu gust de prună coaptă,

Din întunericul ce ne-a cuprins,
Se-aude-un râs malefic, uneori,
Pe care îl cunosc și-mi dă fiori —
E focul versului, încă nestins...

Sperietura

Când te-am văzut prima dată, am fost convins că ești un înger.
Apoi, mi-ai zâmbit. iar eu, m-am speriat.