Poezii despre Dragoste:

Când, zâmbitoare Luna ṣi stând la sfat cu mine,
Ȋmi mângâie fereastra cu raze, ca o mamă
Și gândurile mele ȋncep sǎ se-nsenine,
Iau teama de pe suflet, o sting ṣi o destramǎ

Luminǎ blândǎ-ṭi pune, aur
Ṣi arde-n mine rug de viaṭǎ,
Când zâmbetul, ca un tezaur,
Ȋṭi lumineazǎ-ntreaga faṭǎ.

Atunci când curg nenumărate,
Purtând durerile lumești,
Și culmi, dar și abis de suflet,
În strălucirea lor citești.

An dupa an,
Din nou nu te am,
Stins vulcan
Cu fruntea pe geam …

Speranța moare treazǎ
Ȋn visul hibernal.
Spectacol trist ruleazǎ,
Decorul, glacial.

Cerul plin de stele face noaptea luminoasă,
De neliniște, stârnit, am plecat de-acasă.

N-am avut de la-nceput calea stabilită

Nu vrei sǎ vezi când te privesc,
Nu vrei sǎ simți cât sunt de trist,
Nu vrei sǎ vrei când te doresc,
Nu vrei sǎ crezi cǎ eu exist.

Viața Nouă este numai un fior
Subtil, îmbătător ce îi străbate
Dansând cu stelele pe un nor,
Pe doi adolescenți în noapte.

Bunǎ seara sǎ-mi spui, bunǎ seara sǎ-ți spun,
Ne-ntȃlnim iar ȋn vis, douǎ umbre ȋn fum,
Ȋmi doresc sǎ-ți vorbesc, ȋmi doresc sǎ te-ating,
Nu te pot, nu-nțeleg, parcǎ-mi vine sǎ plâng.

Luna rătăcită și-a pierdut cerul
Și visele nu-și mai găsesc eterul !
Soarele transpirat de la căldură
Își pune stele reci în băutură …