Poezii despre Dragoste:

îți voi picta o fericire albastră pe sâni
de sărut te voi ține până la apus
goi iubito mai apoi ne vom plimba puțin prin eternitate
îngeri căzuți vor cânta aleluia

Focul de nestins

Tu știi cum simt ori de câte ori te aud?
Ca după iarna când văd verdele crud.

Te întruchipez din fum, din ceară de albine,
Din lapte de migdale și flori de galben pline.
Te modelez cu grija unui artist tăcut,
Te plâng pentru tristețea de-a nu te fi născut.

De ce nu putem
scrie acte din anii vitétii nosstre pentru cei pe care ií iubim, aça cum scriem pentru case sí pamant?
De ce nu legalizám dorul, nu inregistrám bataile inimii
in registrele proprietátii?

Arabescul buzelor tale,
Ce râd în note muzicale,

Îmi amorțesc cuvintele pe limbă.

De fiecare dată cănd citesc o poezie, lumea işi schimbă culorile în ochii mei, ca și cum cerul ar învățà din nou să fie albastru pentru noi doi.

Străzile devin mai liniştite, vântul rostește numele tău incet, iar lumina cade peste umerií mei ca o promisíune nerostită.

Dorul copilăriei

Ce faci tu acolo, Nicușor?
Mă întreba mătușa Florica.

Poate că noi suntem aleșii
…
Poate că noi suntem aleșii,
din întreaga omenire

Chemarea
…
S-aude un ecou din depărtare,
Un murmur coborât parcă de sus,

Destin
...
În vremurile de-nceput,
Visam, necopt și necrescut,