Poezii despre Dragoste:

Nu-mi pasă când te rogi de mine
Să fac lucruri fără sens,
Atât timp cât ești cu mine.

Iubirea
...
Îmbătrânești și fața ți-e ridată?
Cu inima mea, e ceva ciudat,

În umbra cuvintelor grele, străine,
Ce curg ca o zgură din guri de argint,
Clădesc o cetate din dor și din tine,
Să nu simt otrava din tot ce ei mint.

Te-am găsit într-o matcă deja construită,
Un curs de râu care-avea malul său.
O viață așezată, de alții primită,
În care eu par doar un semn de rău augur.

El vede cu uimire
Că chipul cunoscut
E doar o amintire,
O fostă din trecut.

Sus, pe vânătul Eter,
Al meu Sol încet se-ncinge
Și se scurge în clepsidră
Întru cinerar se stinge.

îți voi picta o fericire albastră pe sâni
de sărut te voi ține până la apus
goi iubito mai apoi ne vom plimba puțin prin eternitate
îngeri căzuți vor cânta aleluia

Focul de nestins

Tu știi cum simt ori de câte ori te aud?
Ca după iarna când văd verdele crud.

Te întruchipez din fum, din ceară de albine,
Din lapte de migdale și flori de galben pline.
Te modelez cu grija unui artist tăcut,
Te plâng pentru tristețea de-a nu te fi născut.

De ce nu putem
scrie acte din anii vitétii nosstre pentru cei pe care ií iubim, aça cum scriem pentru case sí pamant?
De ce nu legalizám dorul, nu inregistrám bataile inimii
in registrele proprietátii?