Poezii despre Dragoste:

Liniștea din noi
Între multe-amenințări...
Cântă greierii

Mă uit la stelele din fața mea,
Și-mi desenează chipul tău,
În lumea mea de te-aș avea,
Aș fi ferit de orice rău.

Sunt un cavaler cu sabie și scut,
Am venit ca să te apăr, nu să discut.
Sabia mea a trecut prin foc și pară
Și sunt pregătit să fac asta a mia oară.

M-am luptat cu morile de vânt,
Ca să ajung departe,
Și nu am să mă opresc nicicând,
Să ajung și mai departe.

Te caut pe străzi albe
suflul mi-e paradă
am sentimentele pe un vârf de lance
pe o trâmbiță

O rază, atât eu am cerut,
Dar uite că a răsărit un soare,
O rază mi-ar fi fost deajuns,
Să te iubesc atât de tare.

Pentru tine doar
...
Mi-e sufletul pajiște cu flori
Când îți văd zâmbetul și-a ochilor lumină,

Se face dimineață, mă trezesc.
Sus în picioare, încep să gândesc,
La ziua de ieri și încerc să stabilesc.
Dacă ceea ce am făcut a fost omenesc.

Nu mai poti crede-n iubire,
Nu mai este dragoste,
Tot ce cred, este pieire,
Și iubirea, pacoste.

Pe umeri duci un dor străbun,
cu gene arse de păcate.
Sub sprânceana ta tăcută
stă soarta lumii, nevăzută,