Poezii despre Dragoste:

Pentru tine doar
...
Mi-e sufletul pajiște cu flori
Când îți văd zâmbetul și-a ochilor lumină,

Se face dimineață, mă trezesc.
Sus în picioare, încep să gândesc,
La ziua de ieri și încerc să stabilesc.
Dacă ceea ce am făcut a fost omenesc.

Nu mai poti crede-n iubire,
Nu mai este dragoste,
Tot ce cred, este pieire,
Și iubirea, pacoste.

Pe umeri duci un dor străbun,
cu gene arse de păcate.
Sub sprânceana ta tăcută
stă soarta lumii, nevăzută,

O Doamne! Cât de mare poți să Fii,
Ne poți cuprinde-n palme,
Noi învățăm a Te iubi,
Iar Tu ne aperi Doamne!

O zi de dragoste și-apoi să mor,
O zi mi-ar fi deajuns,
Apoi spre-naltul cerului să zbor,
Să uit de ce am plâns.

Singurătatea m-a învins,
Pentru a doua oară,
Ce mult am vrut să fiu iubit,
Măcar pentru întâia oară.

Poveste
...
Și de-om mai fi la fel de împreună
Într-o viață de-acuma viitoare,

Banca veche
...
Am lăsat în urmă câte-un trecut vaporos,
Ce-a mai ars o vreme mocnit și s-a stins

Ce negură m-apasă, pe inimă încet,
Nici un gând nu-mi trece, încep să nu mai cuget,
Și ape repezi ale morții, spre mine se reped,
De nu-nțeleg nimica, încep să mă întreb: