Poezii despre Dragoste:

De când nu mi-ai mai zâmbit,
Aproape că eu am uitat,
Atât de mult eu te-am iubit,
Că nu vreau să fiu uitat.

El vine-n miezul nopții blânde,
Pe căi ce nimeni nu le știe,
Cu pas de frunză ce se-ntinde
Și glas de vânt în poezie.

Iți mai aduci aminte cât te iubeam,
În fiecare zi te sărutam,
Iți mai aduci aminte cât petreceam,
De fiecare dată când ne-ntâlneam.

Se-așază-n mine dulcea așteptare,
În ritm de frunze curg suave zile,
Se întinde cerul iar peste hotare,
Și vântu'-aduce umbrele subtile.

Și te-am pierdut frumoasă fată,
Și a murit iubirea mea,
Mi-a murit fericirea toată
Nu mai vrei să fii a mea.

Ne-mbrățișăm în șoapte cu glasuri cristaline,
Ca două versuri clare ce ard în vechi ruine.
Pe pagina iubirii scriem povești de dor,
Și ne-npletim în vise un dans strălucitor.

Eu râd dar sufletul îmi plânge,
Vino tu înger de mi-l unge,
Cu vorbe, șoapte și priviri,
Cu zâmbete și fericiri.

În mine
...
În mine se zbat și demoni și sfinți
Și harnici și leneși și hoți și cinstiți,

Atâta suferință în viața asta scurtă,
Atâta chin și lacrimi doar pentru o iubire,
Iubirea cea frumoasă, acum ea mă înfruntă,
Nimic nu poate să-mi aducă un pic de fericire.

Pe țărmul tăcerii sub caldul apus,
Se scurge din vară un cântec nespus,
Prin pașii ce-alunecă ușor peste zare,
Se naște din umbre un vis ce tresare.