Poezii despre Dragoste:

Nici soarele și luna ca tine nu lucesc,
Nici stelele din ceruri la fel nu strălucesc,
Nici apele albastre ca ochii tăi nu sunt
Și chipul ei apare, ca fața unui sfânt.

Aș vrea să pot s-o cuceresc,
Să-i spun întruna, te iubesc,
Să uit de tot ce e în jur,
Doar inima ei să i-o fur.

Era-ntr-o zi de vară caldă,
Un biet băiat ce-ncet se scaldă,
Într-o iubire de-mbătat,
Văzând o fată s-a-ntrebat:

De ce pleci de lângă mine?
Doar știu și eu să te iubesc,
Aș vrea sa fiu mereu cu tine,
Să-ți spun întruna: "te iubesc".

Tu ești salcia de veghe peste râu-mi prea-n vâltoare,
Ori ești grija din oglinda ce-ți arăt zâmbind spre soare.
Aplecată,prea smerită nu cutezi a privi cerul,
Vrei să-mi faci curgerea lină, vrei să-i descâlcești misterul...

Văzându-te de prima dată,
Ai luat cheia sufletului meu,
Neștiind cine a luat-o
Am încercat mereu.

Schițezi un zâmbet
e cel mai frumos tablou
cu tine
te port cu mine

În noaptea-n care te-am văzut,
Erai ca o mireasă,
Niciodată n-am să uit,
Că erai frumoasă.

Mi-e dor, nespus, c-așa a fost să fie
să te iubesc cu un amor proscris,
Iar sufletul să-mi fie-o colivie
în care te păstrez cu propriul vis.

Tu ești zâna din povești,
Tu ești graiul românesc,
Tu ești portul național,
Iară eu în ultim hal.