Poezii despre Dragoste:

Așteapt-o clipă să îți spun,
Ce dor mi-a fost de tine,
Aș vrea să te invit la film,
Te rog să vii cu mine.

Te-am așteptat o viață și încă te aștept
Cu dorul care-mi arde necontenit în piept
Te-aș fi iubit cu totul, cu cer, cu vis, cu rană,
Cu o iubire adâncă ce-n lume mă condamnă.

În cerul tristelor speranțe,
În cercul negru ce-am închis,
Ultimele clipe de siguranță,
Porțile raiului nu s-au deschis.

E trist Bacovia și-mi zice,
Să cânt durerea-n poezii,
Iau tocu-n mână și pocnesc din bice,
Mă-nchid în cameră să scriu poezii.

Imaginează-ți oamenii iubind,
Doar unul în urmă gonind,
Gonind dup-aceea ce-l iubea,
Dar care-n lume nu exista.

Dor alb
dor ce doare
distanța e râu, cruce, somn greu
te am doar în fotografii

Mai e puțin și se stinge lumânarea,
De-atâtea clipe de durere și necaz,
Aș vrea să întâlnesc acum iar marea,
În ultimele clipe din care-au mai rămas.

Nici soarele și luna ca tine nu lucesc,
Nici stelele din ceruri la fel nu strălucesc,
Nici apele albastre ca ochii tăi nu sunt
Și chipul ei apare, ca fața unui sfânt.

Aș vrea să pot s-o cuceresc,
Să-i spun întruna, te iubesc,
Să uit de tot ce e în jur,
Doar inima ei să i-o fur.

Era-ntr-o zi de vară caldă,
Un biet băiat ce-ncet se scaldă,
Într-o iubire de-mbătat,
Văzând o fată s-a-ntrebat: