Poezii despre Dragoste:

Pe umeri duci un dor străbun,
cu gene arse de păcate.
Sub sprânceana ta tăcută
stă soarta lumii, nevăzută,

O Doamne! Cât de mare poți să Fii,
Ne poți cuprinde-n palme,
Noi învățăm a Te iubi,
Iar Tu ne aperi Doamne!

O zi de dragoste și-apoi să mor,
O zi mi-ar fi deajuns,
Apoi spre-naltul cerului să zbor,
Să uit de ce am plâns.

Singurătatea m-a învins,
Pentru a doua oară,
Ce mult am vrut să fiu iubit,
Măcar pentru întâia oară.

Poveste
...
Și de-om mai fi la fel de împreună
Într-o viață de-acuma viitoare,

Banca veche
...
Am lăsat în urmă câte-un trecut vaporos,
Ce-a mai ars o vreme mocnit și s-a stins

Ce negură m-apasă, pe inimă încet,
Nici un gând nu-mi trece, încep să nu mai cuget,
Și ape repezi ale morții, spre mine se reped,
De nu-nțeleg nimica, încep să mă întreb:

Lasă-mă să te iubesc,
Să te sărut, să te privesc,
Să-ți arăt ce e iubirea,
Dar nu și ce-i despărțirea.

Se duc anii rând pe rând,
Totul trece ca un vânt,
Caut pe cine nu găsesc,
Ființa ce-o iubesc.

Neștiind
...
Nu știu de-am ales sau nu când am venit,
Dar parcă te cunosc de-o veșnicie