În padure - Vasile Copilu-Cheatră

Soarele se uită pe furiș,
În padină la zmeuriș,
Se pritocesc zâmbind la soare,
Coacăzele acrișoare
Iar murele de-atâta must
Îmi fac cu ochiul să le gust.

Toamna mai stă închisă ca-ntr-o cușcă,
O veveriță din alune mușcă.
Ne cheamă Sabinuțele la mure,
Că n-are cine fraga de pe buze să le-o fure.
O, cum m-aș duce după ele,
De nu mi-ar fi anii obiele.

Şi-atunci le spun că murele sunt acre,
Că ieri m-am săturat de moacre,
Că am de lucru la poem
Şi nu-l voi încheia, mă tem
Până ce cu soarele ne mai întâlnim,
Să vreau să-l țes în stih ca în chilim.

Cu cât găsesc motivele mai mult,
Cu-atâta toamna o ascult,
Cum cuprinde codru-n brațe ca În clește,
Ca o șopârlă care năpârlește
Și bate singură la ușa mea,
Ca-n fruntea mesei vrea să stea.

Adăugat de: Christian1951

vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.